Calderon de la Barca rămâne celebru cu opera sa Vida es Sueno (Viața e vis) și aduce conceptul de existență înrămată în alt tablou asemenea pozei de nuntă -imortalizare a iubirii dintâi și pecetluită peste generații.
Rar se întâmplă ca un autor să se confunde cu opera-i proprie.
Mă simt mereu emoționat să-i ascult medalioanele narative din viața ei, a Elenei Moisei.
Poeta din Sibiu, talentată și inzestrată cu o forță creatoare de neinvidiat este și Mecena multora dintre noi, poeți, scriitori, intelectuali sibieni. Elena Moisei deține o cafenea devenită literară.
Astăzi când aprindem o lumină în careul Advent, pe coroana de brad o facem tocmai pentru oamenii frumoși și sinceri.
Este de admirat cum viața unei poete se împletește cu poezia.
De aproape trei decenii Elena este soție, mamă și mai nou, bunică.
Împreună cu soțul, Nicu construiesc o imagine de urmat, de admirat. Citindu-i evocările autobiografice se întrevede continuarea moralității unor oameni din Transilvania ale căror ștergare de învelit pâinea de casă rămâne imaculată.
Voi aprinde astăzi a doua lumină cu gândul la ei, familie fericită.
Poezia Elenei ne evocă savoarea vieții curate, de asceți întru dragoste unică.
