Thursday, September 10, 2009

Atacurile din septembrie 2001

Durerea amputarii portii de intrare in America este de nevindecat.
New York isi continua in schimb suprematia orasului de mar urias cinstindu-si victimele si eroii pieriti in atacurile sinucigase.
Un gand pios, omagiu etern si speranta intr-o pace globala!

Wednesday, September 9, 2009

Piata imprejmuita in faldurile poeziei. Radu Dobre Basarab, In Memoriam


S-a stins din viata omul de cultura, actorul, regizorul si publicistul Radu D Basarab.
Imi amintesc de minunatul iubitor al poeziei din anii '70 si pana tarziu cand repertoriul sau includea stralucite interpretari din Marin Sorescu, St.Aug Doinas si Miron Radu Paraschivescu.
Intr-o perioada cand netul, televiziunea nu acaparau timpul sibienilor actorul ne-a desfatat cu spectacole de poezie si teatru.
Prezenta sa ca mentor, ca animator al multor turnee prin judet a insemnat un plus de voiaj imaginar in poezie si in muzica.
In anii 1973-1980 Societatea literara Radu Stanca din Sibiu, impreuna cu un grup de actori studenti au deschis un drum nou in lumea literaro-artistica contemporana a Sibiului, mult superioara Cenaclului Flacara, servil populismului ieftin.
Datorita sprijinului lui Radu Basarab teatrul, poezia si jazzul in Sibiu au inflorit in ciuda restrictiilor revolutiei culturale de tip nordcoreean din Romania comunista.
Cenaclul si Societatea literara Radu Stanca cuprinde numele catorva publicisti si scriitori sibieni importanti (membri si invitati de onoare): Wolf von Aichelburg, Stefan Aug. Doinas, Ion Negoitescu, Mircea Ivanescu,Emil Hurezeanu, Dumitru Chioaru, Gheorge Nistor, Ioan Radu Vacarescu, Daniel Suciu, Traian Suciu, Iustin Panta, Carmen Negulei, Dan Danila, Mihai Posada,
Ion Mircea, Andrei Ileni, sa.
Societatea literara nu ar fi putut progresa fara sprijinul regretatului actor Radu Dobre Basarab.
Nu pot decat sa citez un poem dedicat Sibiului si implicit sibienilor:
Intoarcerea fiului risipitor
Aceeasi masa rotunda cu vedere catre munti,
vederea muntilor nu mai e cea din zilele de primavara
pe cand liceul murdar ne sfasia
visele – baionetele soldatilor din intaiul razboi al lumii patrulau in scenele unor filmari mediocre in centru si ne temeam de orice umbra.
Ne soarbem acelasi rachiu cu saniuta,
altii plicitisiti desfrunzesc plicitisiti sticla de hartia etichetelor,
timpul, imi spune un batran, e betivul tacut rupand etichetele, sparge sticla dupa sticla,
ca si cum ar uita sau n-ar sti mai tarziu numarul paharelor date peste gat. E batranul nebun vanzand flori pleostite ca niste soioase zile cu moina
in piata neasfaltata,
mintindu-ne ca nu bea.
Ne privim sau incercam sa ne privim in ochi,
la trecerea zanelor prin cetate sufeream de insomnie cu gandul la balul din sala Elite,
istoria se repeta in cartea fiecaruia de acum ca un banal inceput de dragoste si o povestim mai departe.
Batranul acela din noi,
si nu noi,
e de vina ca zilele,
anii se imprastie in cioburi.

Un altul la masa canta,
a uitat versurile cantecului si noi lalaim mai departe
la masa cea rotunda si totusi imperfecta,
caci sunt scaune goale,
cine stie
maine si mai multe.

Florin PREDESCU






Tuesday, September 8, 2009

De ziua lui Andrei

Post Festum Andrei la 14 ani in plina sarbatorire pe 08 septembrie 2009 !



Andrei la 9 aniAndrei la 13 ani





14 ani reprezinta trecerea din copilarie inspre adolescenta, un rau de munte ce trece in zgomot de cristaluri sunatoare.


Andrei nu mai este nepotelul de ieri.


I se va inmana buletinul de identitate, daca s-o mai numi asa in Romania de azi.




NY NY

Pe 11 septembrie 2001 ma aflam in Boca Raton, Florida. Tocmai deschisesem restaurantul ca sef de tura (Morning Manager) la ora 08 00 AM. Primii clienti si deasupra barului cel putin opt televizoare.Revad imaginile transmise in direct, vizita intrerupta a presedintelui Bush intr-o scoala, comentariile si groaza, panica, tacerea suprapusa peste socul clientelei din restaurant. O liniste sinistra, reactia unor gesturi involuntare din partea tuturor : "Cum de s-a putut intampla ?"Clientela nu-si dezlipea ochii de pe ecranele televizoarelor. Am telefonat-o pe Angela, prietena si fost colega de scoala din Sibiu ce lucreaza intr-o banca elvetiana din Manhattan. Mi-a zis ca e ok, insa New York-ul e acoperit de praful-cenusa turnurilor naruite. Plangea.
Nu cu mult inainte de tragedie fusesem in Manhattan. Simteam cum sufletul meu este amputat de imaginea emblema majestatii sale, New York-ul, poarta a intrarii inspre libertate, muzica lui Frank Sinatra, Lisa Minelli, Neil Diamond sa. Stiam ca NY nu va mai fi la fel ! In NY se merge intr-un anume fel, se vorbeste intr-un anume fel, se mananca intr-un anume fel ! Nothing is like NY ! Am vazut Paris-ul, Munchen-ul, Amsterdam-ul, Singapore-ul, Barcelona, Copenhaga si alte orase mari, insa nu au nimic din spectacolul strazii newyorkeze. Ca un baiat crescut pe maidane si nu in locuri de mare rafinament si lux am invatat limba si civilizatia strazii mai bine ca nimeni altul. Va voi povesti un episod intamplat in NY. Langa Gare Central in fata toaletei un portorican din Bronx imi zice HOLA! Eu ii raspund QUE PASA, CUNADO? Tipul da mana si imi arata o sticla minunata de Tequila. ne asezam undeva prin spatele statiei de autobuze(greyhound, metro sa) si tragem cate o dusca din Tequila, pe rand ca in Ardeal in vremea soldatiei. Ne-am imprietenit si faptul ca vorbesc spaniola ne-a legat si mai mult.Imi dadea o senzatie de libertate totalaa bautul din brown bag. Desigur multi ma vor mustrului pentru acest pacat, dar vorba unui poet mare TS ELIOT, "am pacatuit, dar nu stiu in ce loc". Eu as zice ca in NY si mi-a facut placere sa degust NY in plinatatea strazii. Eram convins ca dupa aceasta tragedie, viata din NY va insemna o revizuire a serviciului de politie si de securitate. Oamenii nu vor mai fi la fel de degajati si vor trai un sentiment al neincrederii.
Revenind la ziua din restaurantul Rascal House, eminamente local evreiesc am citit o mare ingandurare, framantare pe fetele clientilor. Mai mult decat ceilalti americani, "evreii mei" asa cum obisnuiam eu sa spun, stiau mai mult decat oricine ce inseamna o atare catastrofa. Am tacut si eu, am plecat spre casa intristat, inciudat, revoltat ca tocmai Americii i se poate intampla sa fie atacata miseleste.

Monday, September 7, 2009

Ultimele zile de vara in septembrie

La Multi Ani celor ce se numesc Maria, Marin etc.
Un cantec simplu si nemuritor.
Auditie placuta !

Un film interzis in Venetia

Filmul romanesc Francesca regizat de Boby Paunescu se pare ca tulburat-o visceral pe duduia Mussolini si ca atare a fost interzis vizionarii in Venetia.
Chestia cu Jovis si Bovis functioneaza din plin.
Italienii extremisti au dreptul sa denigreze imigrantii romani si rromi.
De cand si pana cand o descendenta fascista dicteaza intr-o Europa a unitatii, a democratiei blocarea unei pelicule ?


Va voi relata un banc stiut de la bunicul meu:
"Un italian vine la medic si se plange:
-Doctore io no poto cacare...
Medicul ii da ceva medicamente. Italianul revine si se plange:
-Doctore no poto cacare...
Medicul ii prescrie din nou medicamente. Italianul revine.
Medicul exasperat ii da 10 lei.
-Doctore, acuma io poto cacare, io poto mangiare."

Sunday, September 6, 2009

Un fel de 1 Mai


Ce este Labor Day ?

Nu altceva decat o sarbatoare a muncii, a victoriei celor ce trudesc rapusi de grija zilei de maine.

M-a impresionat initiativa si generozitatea unui restaurant de a oferi sandvisuri clientilor, de a celebra aceasta zi printr-un gest de caritate dezinteresat.

Nimeni nu cumpara voturi !

Vine Sfântul Nicolae

Haiku de iarnă Crăiasa și-a lăsat condurii fulgii risipesc lumina, iarna dansează desculță.