Tuesday, September 8, 2009

NY NY

Pe 11 septembrie 2001 ma aflam in Boca Raton, Florida. Tocmai deschisesem restaurantul ca sef de tura (Morning Manager) la ora 08 00 AM. Primii clienti si deasupra barului cel putin opt televizoare.Revad imaginile transmise in direct, vizita intrerupta a presedintelui Bush intr-o scoala, comentariile si groaza, panica, tacerea suprapusa peste socul clientelei din restaurant. O liniste sinistra, reactia unor gesturi involuntare din partea tuturor : "Cum de s-a putut intampla ?"Clientela nu-si dezlipea ochii de pe ecranele televizoarelor. Am telefonat-o pe Angela, prietena si fost colega de scoala din Sibiu ce lucreaza intr-o banca elvetiana din Manhattan. Mi-a zis ca e ok, insa New York-ul e acoperit de praful-cenusa turnurilor naruite. Plangea.
Nu cu mult inainte de tragedie fusesem in Manhattan. Simteam cum sufletul meu este amputat de imaginea emblema majestatii sale, New York-ul, poarta a intrarii inspre libertate, muzica lui Frank Sinatra, Lisa Minelli, Neil Diamond sa. Stiam ca NY nu va mai fi la fel ! In NY se merge intr-un anume fel, se vorbeste intr-un anume fel, se mananca intr-un anume fel ! Nothing is like NY ! Am vazut Paris-ul, Munchen-ul, Amsterdam-ul, Singapore-ul, Barcelona, Copenhaga si alte orase mari, insa nu au nimic din spectacolul strazii newyorkeze. Ca un baiat crescut pe maidane si nu in locuri de mare rafinament si lux am invatat limba si civilizatia strazii mai bine ca nimeni altul. Va voi povesti un episod intamplat in NY. Langa Gare Central in fata toaletei un portorican din Bronx imi zice HOLA! Eu ii raspund QUE PASA, CUNADO? Tipul da mana si imi arata o sticla minunata de Tequila. ne asezam undeva prin spatele statiei de autobuze(greyhound, metro sa) si tragem cate o dusca din Tequila, pe rand ca in Ardeal in vremea soldatiei. Ne-am imprietenit si faptul ca vorbesc spaniola ne-a legat si mai mult.Imi dadea o senzatie de libertate totalaa bautul din brown bag. Desigur multi ma vor mustrului pentru acest pacat, dar vorba unui poet mare TS ELIOT, "am pacatuit, dar nu stiu in ce loc". Eu as zice ca in NY si mi-a facut placere sa degust NY in plinatatea strazii. Eram convins ca dupa aceasta tragedie, viata din NY va insemna o revizuire a serviciului de politie si de securitate. Oamenii nu vor mai fi la fel de degajati si vor trai un sentiment al neincrederii.
Revenind la ziua din restaurantul Rascal House, eminamente local evreiesc am citit o mare ingandurare, framantare pe fetele clientilor. Mai mult decat ceilalti americani, "evreii mei" asa cum obisnuiam eu sa spun, stiau mai mult decat oricine ce inseamna o atare catastrofa. Am tacut si eu, am plecat spre casa intristat, inciudat, revoltat ca tocmai Americii i se poate intampla sa fie atacata miseleste.

1 comment:

dreamwind55 said...

Mi-ar placea si mie sa vizitez odata NY, macar pentru atmosfera aceea cosmopolita, pentru galagia si oameni care misuna pe strazi, pentru acel altfel despre acere vorbesti. Fiecare oras isi are ritmul si acel "je ne sais quoi"... Dar despre NY cred ca s-a scris si cantat cel mai mult.

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...