Wednesday, February 3, 2010

Sibiul imprejmuit de faldurile poeziei


Andrea Ghita se defineste intr-un profil de stralucire a unei experiente idealiste in care realul se despleteste in scrisul articolelor, al realizarii de emisiuni tv, traduceri si al delectarii poetice. Ar fi putut sa aleaga calea emigrarii, insa a decis sa urmeze destinul unei femei de cariera in citadela Clujului.
Intr-o lume umbrita de cresterea gandirii superficiale si a imperiului de consum nufarul pur al indeletnicirii spirituale intr-un Ardeal contopit ca un Monaco al Europei rasaritene isi deschide cupola prevestind ca mai e inca destula lumina si pentru creatori, si pentru visatori.

De la profesor doctor in fizica autoarea trece la jurnalistica si realizator de filme documentare apreciate, premiate in tara si in strainatate.
Andrea cea din liceu si Andrea cea de astazi intregesc dragostea pentru sotul ales sfidand trecerea timpului.
Poezia curge de la sine asemenea apei de munte, in cristaluri si simplitate, ne convinge ca un alter ego cu umblet adolscentin isi istoriseste in cuvinte necautate aceeasi minunata priveliste a tabloului pe peretele din odaia cu miros de lavanda, imaginea mirilor ce nu se despart de decenii...


PAPUCII CONJUGALI
Un papuc, doi papuci…
Alţii doi in ei sunt puşi.

Cine este sub papuc
şi toţi patru un' se duc?

"Tu eşti mică în papuc
şi te duci unde te duc !"

"Ba nu-i drept, când eu mă culc
să te văd nu mai apuc,
cum să te ţin sub papuc ?"

"Poţi să bei şi-un kil de suc
să te cocoţezi în nuc
n-o să mă ţii sub papuc !"

„Ba. O să mă duc în Şuk
(dacă la bani am s-apuc)
şi-am să cumpăr alt papuc !"

"In casă n-o să-l aduci
lângă pat tu n-o să-l culci
Şi n-ai să-l ţii sub...papuci !"
că mă superi şi-o s-o-ncurci!”

SPINI TANDRI

Am căzut
în hăţişul virtual
având scut
sentimental
găoacea dragostei
în care
m-am pitit.
Atâta doar
că mi-a rămas
un colţ de suflet
dezgolit…
Şi l-ai atins.
A fremătat,
a şovăit
şi s-a prins
în spinii tandri
ai prezenţei tale
pe cărările virtuale.

WINDOWS/FERESTRE
Îţi scriu şi îmi scrii
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre freamătă
şi ele
între cercevele.

Îţi vorbesc şi-mi vorbeşti
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre pulsează
şi ele
între cercevele

Te văd şi mă vezi
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre se zbat
şi ele
între cercevele.

Te caut şi mă caut
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre se pierd
între cercevelele
pironite în eter.

FULGI ŞI GÂNDURI
Iubitule,
M-am trezit privind pe fereastră
uimită de fulgii ce se aştern
peste oraşul tern
care visa zăpada aceasta,
transformând fereastra
într-un glob dincolo de care
se-nfiripă povestea de ninsoare...
Gândul meu de iubire
fulguieşte către tine,
şi te aştept iarăşi şi iar
în globul nostru de cleştar.

ŢI-AM CĂLCAT CĂMĂŞILE
Iubitule,
ţi-am călcat cămăşile
pe îndelete
pe mâneci, pe guler
şi pe manşete.
Mi-am plimbat palma
pe catifeaua moale
ce păstrează, parcă,
gesturile tale...
Am netezit pânza
pe ambele feţe
cu răbdare şi cu tandreţe.
Le-am pus pe umeraşe
apoi
cu gândul la noi
amândoi...

Cât mi-aş dori să-ţi pot
netezi
şi cutele inimii.
URME DE ZAŢ
Privesc ceaşca ta de cafea
cu urme de zaţ in ea...
O figură decantată.

Pare o fată,
un minotaur,
o tornadă,
un ţăran cu secera
în spinare
aşezat pe o piatră
mare,
un drumeţ cu o
o boccea...

Dar ce nu descifrez
în zaţul de cafea ?

Zaţul din sufletele
noastre
cine-l descifreaza oare ?

Şi ce rost are să-l descifrez
în dodii

după forme, după zodii,

trudind la rime şi
figurine

în loc să mă lipesc de tine ?


AŞTEPTÂNDU-TE
Te aştept iubitule
şi-ţi dau timpul meu în dar
ceasornicul trupului întins
ca un arc,
ticăitul lui înfrigurat
urechea ciulită
şi gându-ncordat
să te presimt
mai devreme c-o clipă.

Mai întâi opresc alte maşini
şi trântesc portierele
nişte străini,
dar dincolo de aceste sunete
nedorite
ghicesc torsul maşinii iubite
ce se priponeşte-n parcare
ca un căluţ oboist…
Aud pasul tău apăsat
şi grăbit…
Mai e puţin şi se răsuceşte
cheia în broască
VINE BARBATUL MEU ACASA

1 comment:

cibinensis said...

Pentru a evita unele confuzii de receptare, mentionez ca poemele de mai sus nu mi apartin mie, ci poetei Andrea Ghita.

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...