Thursday, June 11, 2009

Carte catre un prieten mai vechi

Klaus Johannis la oficierea casatoriei mele civile. Sibiu, 2006
Intotdeauna anii de camaraderie petrecuti in perioada serviciului militar, a studentiei se impregneaza cu amintiri, creeaza prietenii solide.
Un tren prafuit cu geamuri sparte si cu vopseaua coscovita ne ducea si aducea in fiecare zi in naveta noastra de tineri absolventi universitari. Eram cadre didactice circumscrise apelativului oricarui primar necioplit de pe sate ce ne numea : « invatatorii aia ».
Ne intorceam seara istoviti si ne mai opream la birtul garii pentru una mica.
Astazi multi dintre camarazii mei de naveta ori de facultate au urcat treptele unor cariere stralucitoare in politica, in jurnalism, in afaceri. Ma bucur nespus de reusita lor, daca as avea nepoti le-as spune : « Vezi nenea ala, am fost buni prieteni si pe vremea aceea fumam Carpati fara filtru, stateam la coada la portocale... »
Pe 13 iunie Klaus Johannis isi sarbatoreste ziua de nastere. Sunt convins ca nu uita trecutul tineretii noastre, iar in numele unei consideratii permanente ii doresc de departe un sincer La Multi Ani si mai ales sa aiba grija de orasul nostru, Sibiu.

4 comments:

Shoricika Oana said...

Hehehe! Nu stiam ca esti simpatizant :)

cibinensis said...

Am fost coleg si bun prieten cu Klaus din anii 1980. Sotia lui mi-a fost colega de liceu si apoi de catedra. Ne leaga amintiri din adolescenta si de mai tarziu.
Suntem f buni prieteni, insa nu profit din aceasta prietenie la modul balcanic. Este prietenia in starea ei de peste ani si cine ma cunoaste stie bine ca nu ma bucur de niciun privilegiu.

Shoricika Oana said...

Sunt convinsa ca omul e un pic diferit decat primarul. Eu, ca jurnalist, am avut de a face cu el doar profesional, asa ca nu pot spune multe, decat ca e un politician abil.
PS: Am citit mesajul tau si in Tribuna :)

cibinensis said...

Draga Oana, eu inteleg ca politicienii se impart in grupuri, alteori in haite. Eu sunt unde sunt si duc o viata normala si nu traiesc decat din ceea ce muncesc in afara scrisului. As fi putut profita de oameni si situatii in tara, insa ma bucur de libertatea de a nu depinde decat de munca mea.
Am prieteni diferiti si fosti colegi de cenaclu ajunsi f bine. Tocmai pentru a evita traseismul si acuzatia de a fi sub un anume steag refuz colaborari, mai ales ca inainte de 1989 am fost f putin publicat, dimpotriva chiar pus la gazeta de perete a rev Saptamana ori Scanteia.
Nu bat la usile nimanui si atunci cand ma intalnesc cu fostii colegi si prieteni nu fac decat sa ma bucur de regasirea anilor de altadata. Cat despre Tribuna am un respect si nu uit cand in 1977 nu eram publicat in tara, si datorita raposatului Traian Suciu care s-a certat cu cei de la Partid, imi mai publica din poezii si cate un articolas. Altfel vorbind eu imi calauzesc viata cu oamenii in functie de cum se poarta ei cu mine si nu in conditii de reciprocitate de genul tu imi dai eu iti dau-relatii si trafic de influenta.
Am remarcat ca in tara s-au format cercuri de prieteni bazate pe interese comune.
In Sibiu prietenii mei ma stiu si nu-i numesc, si stiu ca le sunt fidel de cand eram la Aida ori pe Valea Rozbachului.
Obama dupa preluarea functiei a enuntat o idee frumoasa: S-a terminat campania electorala, acum sa muncim cu totii, sa ne straduim sa indreptam neregulile.
Ori in Romania nu se poate ajunge la un ideal respectat de orice fractiune politica - binele tarii.
Un dialog o colaborare intre politicieni ar duce la mai mult.
Din pacate scena politica e arena, o corida. Pacat ca spectatorii platesc prea mult.

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...