Ca in filmele cu tampiti

Purul absurd kafkian, unul deprimant.Tocmai am vrut sa verific in urma cu cateva zile ce se intampla cu niste pamanturi lasate de la bunici. Noi detinem titlul de proprietate.
Tatal meu fiind aproape imobilizat dupa o comotie cerebrala nu se poate deplasa la tara, a cedat o bucata de pamant unui var de al meu in ideea ca acesta sa se bucure de lotul respectiv.
O vecina nu are titlu de proprietar, scandalizeaza satul zicand ca tatal meu e handicapat si nu i trebuie pamantul, iar ea va acapara fasia respectiva.Desi numitul Gheorghe Predescu dispune de forme legale din partea noastra, acea smintita (poreclita Castoaia) si-a luat avocat sa ia pamantul cu japca.Mi se pare firesc sa lupti pentru retrocedare, pentru un drept legitim, dar sa ataci prin mijloace legale sa obtii ce nu e al tau compune deja culmea injustitiei in Romania.
Vorbind cu tatal meu la telefon, imi spune ca nu are nervi sa se mai certe cu nebunii. El are cat ii trebuie, iar eu nu sunt in tara asa ca sa ne mai batem capul pentru o fasie de pamant.
I-am ripostat ca nu sunt de acord gandindu-ma la cat au tras bunicii si strabunicii pentru acele pogoane nenorocite.
Ce e de facut ?