Tuesday, September 8, 2015

Arbore si sange

Un copil si dimineata se scutura de stele in ulita inca insorita
la pas cu ultimele zile de vara,

isi canta ziua si musca din marul rotund al patriei cazuta in tarana
si in durere,

la iesirea din sat bestia verde- vipera pitita in smeura, in mure ii sugruma cuvintele,  ii decapiteza
visul
ii ingroapa cuvintele,
privirile.

Matasea se revarsa peste pietre, peste traversele de cale ferata si buruieni.

Drapelul isi pierde trupul precum Constantin Brancoveanul in osanda ultima,
si tara piere
in genunchi,

departe deIisus, de lume.

Orisice flamura sfasiata de fiare,
zi de vara scurtata de dimineata moare rastignita in noapte.

Copilul dispare sfasiat si el de cainii de pripas,
nu sunt parinti sa-l planga,
sa-l pomeneasca
intre meri si stele.







No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...