The morning rises from a shell forgotten by the god of the sea.
In the sand and she with the light climbs
to the fenced pagoda
Her walk between the waters, the path of
salt
Sidereal streaks leave at the same time.
Hidden you look at her from beyond the
grove,
Jasmine and azalea surround her.
Her silk falls with a long rustle
You wish it wouldn't go away.
Is it the sun or the princess herself over
the waters?
Your eyes burn from the breeze, from the
mirrors,
And the sea unfolds in flaps.
You don't know where you are anymore.
Outstretched burnt hands,
And fall asleep in the stories.
Prințesa Hong. Peste țărmul albastru
Dimineața răsare dintr-o scoică uitată de zeul mării
În nisip și ea cu lumina urcă la pagoda ferecată
Umbletul ei între ape, poteca sării
Siderale dâre lasă totodată.
Ascuns o privești de dincolo de crâng,
Iasomie și azalee o înconjoară
Îi cade mătasea cu în foșnet îndelung
Ai vrea să nu dispară.
E soarele sau prințesa însăși peste ape?
Ochii-ți ard de briză, de oglinzi
Si marea se deșiră în clape.
Nu mai știi unde ești
Mâinile arse întinzi
Și adormi împietrit în povești.
No comments:
Post a Comment