un alt poem

Wish You Were Here

Strada marginasa si anii ce urca pe crestetul meu precum iedera obraznica

- nu am loc, nici casa,

rogu-te, cer senin, Maria ta,

mai lasa-ma o vara si cateva zile din septembrie cu raurile urcatoare de lumina coc strugurii –sfarcuri cu miile zgariind norii dezbarati de albastru.

Noaptea fara dimineata se citeste pe ziarul cu vome si conspiratii,

umblam prin intunecime, mai rau decat in amazonul bantuit de piranha,

as vrea sa te chem.,

sa-ti spun ca aici strada cu iasomie nu s-a schimbat,

e inceputul ieftin din televonele,

suntem noi ori oglinzile si-au gresit curbura, dioptriile nu mi ajung sa te vad

si ca intr-un cantec din Rilke cel rapus de intepatura rozelor

nu vreau sa dorm si sa adorm

sub petale.

Vara se da pe nesimtite albastrului cavaler doar pentru un dans,

se intampla in tinerete in jurul focului de tabara

pe cand trubadurul canta si noi il urmam in false tonuri

insa ii tineam hangul,

e aceeasi vara cu trupul salbatic de lostrita

numai ca am uitat sa ma mai privesc in oglinda – si nici nu vreau aceasta-

e ca si cum m-as trezi din visul primelor nopti de dragoste

in anticamera dinspre batranete,

ca un purgatoriu cu vamesi neinduplecati.

Vara imi arunca valul parfumului crescut din mii de flori- cavalerul tineretii nu se supune haremului noptilor mult prea scurte,

si mai cere inca o cupa din vinul decantat doar in zilele senine.

Tine vara, Doamne, nu-i alunga umbra din viori,

din obrazul femeii dormind alaturi

de mine,

megalopolis isi deschide pleoapele departe de lanuri si pajisti,

asa cum in batranete

lasam in urma trenului gara in forma de lotus inflorit,

timpul dezgolit de orice lenjerie de corp si de zori.