Wednesday, July 13, 2011

Un poem




Un copil in odaia prost luminata deseneaza un alt copil si un soare.

Afara copiii se harjonesc in prima zi de martie

pe putinul asfalt din fata blocului

sub copacii cu mii de muguri mijind precum cornitele mieilor

sub cerul jilav.

Copilul pune un fir lung intre soare si mana copilului din desen.

Copilul e bolnav,

copilul din desen trage soarele ca pe un zmeu de hartie fosnitoare ,

iar copiii de afara rad si nu mai cred in zeite, in povestea ce nu-i
mai adoarme.

Cu fruntea lipita de geam

copilul deseneaza primavara timpurie

pe sticla aburita,

ceilalti copii nu-l vad.

Pojarul incinereaza visele in odaia de camfor,

desenul lipit de dinapoia lumii pe geam

mult prea departe de inflorirea magnoliei.

(Din volumul in pregatire Biserica dintre blocuri)

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...