De ce ador piersicile

Nu exista fruct mai tentant decat piersica – rotunjime imperfecta si la atingere velura minuscula.

Candva in via bunicilor cu soare generos rostogolindu-si aurul ne ascundeam sub un piersic, eu si cu Ioana.

Ne bucuram de umbra pomului incarcat de fructe in parg, cu intredeschideri continuate cu o redundanta de dincolo a stambei rochiei fetei de la tara umbland descult si mirosind a floare, cu parul in vant precum animalul salbatic printre ciulini si salcami.

Asezati pe brazdele dintre vitele-de-vie si cer ne priveam indelung.

Purta piersicile in poala si le stergea cu aceeasi stamba ce abia putea ascunde celalalt fruct.

Muscam fructul, lumina se prelingea peste buzele neincapatoare stralucirii.