Monday, September 19, 2011

La Multi Ani lui Stefan Maier !


Au trecut mai bine de 6 ani de la regasirea prietenului meu Stefan Maier, fost coleg de tabere literare din timpul perioadei liceale, din anii studentiei in care el coordona revista Ing.

Si-a riscat viata in pregatirea unei tiparnite clandestine in timpul anilor comunisti, in tara este aproape uitat, iar altii se impauneaza cu eroismul lui folosindu-se de un film realizat in Marea Britanie dedicat lui Stefan si echipei dezidente (Bacanu, Uncu). Stefan este amintit ca un fel de vioara din urma a orchestrei. Cu modestie si putin vorbeste despre anii in care curajul era aproape sa-i rezerve o condamnare la moarte. Este fericit ca poate oferi copiilor o alta lume diferita de cea din tara.

Tiparnita cu pricina se afla in Muzeul presei din Washington DC.

Dupa mai bine de doua decenii ne-am reintalnit in SUA.

Astazi coordoneaza si finanteaza o publicatie electronica( www.Acum.tv ) fara a astepta niciun profit banesc. Public de peste 5 ani in publicatia lui Stefan si am deprins ideea, rigoarea ca nu sunt afiliat niciunei orientari vizibile, ori vreunei simbrii..

Intotdeauna am incercat sentimentul ca intr-o relatie de prietenie se consolidizeaza intelegerea, toleranta, intrajutorarea ca intr-un film mai vechi in care un nativ american devine frate de cruce cu un alb.

Desi ma consider un mereu nomad in mers si un poet iresponsabil ma pliez prieteniei noastre in care unul apartine laturii dionisiace band pahar dupa pahar, iar celalalt nu bea si il priveste, insa fara a-l dojeni ori a-l critica.

Nu gasesc cuvinte ticluite pentru a broda o felicitare de ziua de nastere in afara unui fragment dintr-un poem mai vechi nascut dintr-o tristete a copilului singur la parinti:

Undeva la un pont mai potrivnic decat tristetea lui Ovidiu Publius ma intreba umbra dinspre adancuri si furtuni
unde imi e zambetul.
Nu e cantec,
nu e soare si nici adiere si nici somn peste lume,
nu e rana mai deschisa inspre zori la ocean
decit copil singur la parinti,

(……………………………)

Nu e dimineata,
mi as da jumatatea din zi sau noapte
sa fim alaturi, asa cum fratii dioscuri se reunesc uitand
Moartea si Viata,
in fratie.

No comments:

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...