Friday, August 14, 2015

In intampinarea romanilor. Ora de dirigentie

In urma cu ani la o scoala generala de cartier l-am avut ca dascal de muzica pe Nicolae Suciu. Dupa cativa ani l-am avut ca diriginte in liceu.
Dupa terminarea facultatii aveam sa ne revedem in lumea culturala a Sibiului, Domnia Sa fiind un maestru director si lider in arta corala. A reusit sa conduca si sa poarte departe de satele din Marginimea
Sibiului gloria muzicii autentice, si mai ales a creatiilor locale.
Portretul si personalitatea profesorului Nicolae Suciu se disting prin munca de o viata in slujba filonului folcloric si in conservarea acestuia.
Face parte din generatia tatalui meu – o lume sacrificata de trei epoci. Au plecat de la tara la varsta adolesecentei si si-au construit viata intr-un camin neaerisit cu o cana de ceai, paine neagra si marmelada.
Ca profesor si diriginte mi-l amintesc mereu ca o persoana apropiata, cu accentul ardeleanului din Marginime pe care nu incerca sa-l ascunda, dimpotriva se arata mai degraba un camarad de voie buna, de viata.
Orele sale de dirigentie erau un dialog deschis despre problemele adolescentei noastre, ne bucuram de vizitele multora dintre personalitatile sibiene din acea vreme: Paul Constant, Costel Radulescu, Nae Ionescu sa.
Facea parte din elita profesorilor ce nu hartuia elevii. Nu-l interesa daca veneam la scoala fara numarul matricol pe umarul uniformelor liceale, daca fetele nu aveau cordeluta sa
Dupa ore obisnuiam sa mai iesim la barul Union din Piata Mica. Fumatul si consumul unei beri ni se pareau fronda, poate un act de barbatie pentru niste adolescenti de 17-18 ani. In timp ce noi, cativa elevi prinsi in discutii aprinse in barul cetos degustam berea, l-am zarit la o masa vecina pe dirigul nostru Suciu cu un alt profesor de istorie, Nicolae Branga, prinsi si ei in discutiile lor...
Nu stiu cat de normala ori anormala ar parea scena, insa de cand lumea tinerii apartin noncormismului, spiritului de aventura, de protest chiar. Nu stiam cum sa reactionam, ce sa zicem in acele momente. Ne si vedeam exmatriculati din liceu, ori expusi unor sedinte UTC in care am fi putut fi criticati in fata colegilor ca niste exemple nocive, reactionari.
Eram gata sa o tulim din bar, insa un ospatar ne-a adus cateva beri. Am ramas consternati, nu comandasem alte beri, nici nu mai aveam alti bani sa le platim. Ospatarul ne-a facut cu ochiul strengareste si ne- a zis ca altcineva le-a platit, si sa ne fie de bine !
De la masa vecina profesorul Nicolae Suciu ne- a facut un semn discret si ne-a zambit ingaduitor.
S-a nascut pe 15 august. De ziua Sfanta a Mariei, de acolo din lumea celor trecuti in nefiinta, sunt convins ca ne zambeste la fel de ingaduitor si se bucura la auzul muzicii pentru care si in care si-a cladit existenta.
Nicicand nu te vom uita !










No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...