Wolf von Aichelburg. Oaspete uitat

Foarte puțini scriitori români cinstesc memoria precedesorilor de înaltă calitate.

Wolf von Aichelburg s-a născut pe 3 ianuarie 1912 într-o insulă croată, ca fiu al unui comandor al marinei imperiale austriece. Avea titlu de baron descendent maximilian și odată cu părinții s-a stabilit la Sibiu.

Wolf von Aichelburg a terminat liceul Brukenthal și a debutat la 16 ani în“Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” .

A studiat în Italia, Franța, Germania, România. Vorbea 7 limbi străine, s-a remarcat prin a fi un excelent poet, compozitor de muzică simfonică, traducător, dramaturg.

A oferit traduceri exemplare din Eminescu, Arghezi, Ion Barbu și Bacovia.

După război a fost arestat și condamnat la ani grei ca deținut politic în închisorile de la Gherla, Aiud.

În 1981 s-a stabilit în Freiburg, R.F.Germania.

În 1994 și-a găsit sfârșitul în Mediterana, mare pe care a iubit-o și incantat-o în poezia sa.

Rămâne o figură proeminentă a Cercului de la Sibiu.

Îi datorez mult pentru înrâurirea spirituală, pentru îndrumarea culturală.

Ani de-a rândul de ziua lui avea să fie invitatul părinților mei. Părinții și bunicii mei i se adresau cu Domnu’ Profesor. În ciuda complexității personalității sale știa să asculte, să poartă conversații îndelungi cu oamenii de jos, pe care nu-i disprețuia deloc.

Îmi repeta mereu că datorează mult sătenilor din comuna Măicănești, jud. Galați unde a avut domiciliul forțat după ieșirea din detenție.

L-am reîntâlnit  la Freiburg unde aveam să fim vecini de cartier.

PS Adaug două imagini: una cu o invitație la un concert de muzică clasică la care s-au interpretat compoziții ale lui Wolf von Aichelburg, iar a a doua un pasaj dintr-o scrisoare în care vorbeștede Emil Cioran cu care a fost într-o îndelungată prietenie.

OASPETE UITAT este titlul unui volum al lui Wolf von Aichelburg.