Martie la barieră

 

Dimineața își lipește fruntea de geamul gheață,

degetele strânse ar vrea să spulbere iarna

își revarsă părul și se crede zeița primăverii

peste crânguri, peste zăpadă.

Cantonierul așteaptă cu fanionul împietrit venirea trenului.

Dimineața deschide ușa dinspre răsărit,

stelele se rostogolesc pe autostrada pustie.

bariera s-a plecat în rugină.

Totul e neclintire.

Ea, în alb, străbate peronul.

Din depărtare țipătul trenului scutură brazii, turnurile, acoperișurile.

Ca o vietate se gudură anunțând soarele.

Ea își flutură șalul,

mai jos  primele clopote își strigă strălucirea în verde și cleștar.

Cantonierul zâmbește, fanionul face semn că martie e pe aproape.