Sunday, November 29, 2015

Insemnari pe un Iphone. Ganduri de 1 Decembrie




Dincolo de scena circului politic, nu incerc o portretizare, o biografie, ci doar o aducere aminte a unei personalitati aproape uitate de catre mai toti romanii, imaginea Reginei Maria de Romania, distinsa prin dragostea fata de arte, fata de soldatii aflati pe campul de lupta si mai ales prin apropierea Romaniei de Statele Unite ale Americii cu ocazia vizitei efectuate in urma cu aproape o suta de ani (1926).
Romanii se bucura de unitatea nationala dobandita la 1918. Succesul evenimentului se datoreaza si Reginei Maria.
Am rasfoit volumul de insemnari America seen by a Queen, ingrijita si editata de catre Adrian-Silvan
Ionescu (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1999) si am regasit cu multa emotie o descriere a continentului american intr-o limba concisa, simpla, cu valori de reportaj de calatorie.
Calatoria de la New York, la Washington, la Chicago si prin alte state devine un moment literar-istoric
de documentare, si totodata ipostaziaza o prima victorie a unei prietenii romano-americane.
O tara infima, necunoscuta Americii este reprezentata de o prima adevarata Doamna primita cu onoruri inalte.
Intr-un articol viitor promit recenzie la cartea mai sus amintita.
Ma intreb doar cati dintre politcienii de astazi au parcurs ori au auzit de faptele, de maretia Reginei Maria, dedicata tarii si nu intereselor personale.


Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși ca româncă oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care au urmat după ea.[42]
—Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor

Astazi cand trambitasii plagiatori se infrupta dintr-o mostenire necuvenita poate nu e prea tarziu sa cinstim memoria adevaratilor inaintasi, carora le datoram un cuvant de recunostinta si de ce nu o eterna
glorie.













No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...