Dincolo de scena
circului politic, nu incerc o portretizare, o biografie, ci doar o
aducere aminte a unei personalitati aproape uitate de catre mai toti
romanii, imaginea Reginei Maria de Romania, distinsa prin dragostea
fata de arte, fata de soldatii aflati pe campul de lupta si mai ales
prin apropierea Romaniei de Statele Unite ale Americii cu ocazia
vizitei efectuate in urma cu aproape o suta de ani (1926).
Romanii se bucura de
unitatea nationala dobandita la 1918. Succesul evenimentului se
datoreaza si Reginei Maria.
Am rasfoit volumul de
insemnari America seen by a Queen, ingrijita si editata de
catre Adrian-Silvan
Ionescu (Editura Fundatiei
Culturale Romane, 1999) si am regasit cu multa emotie o descriere a
continentului american intr-o limba concisa, simpla, cu valori de
reportaj de calatorie.
Calatoria de la New York, la
Washington, la Chicago si prin alte state devine un moment
literar-istoric
de documentare, si totodata
ipostaziaza o prima victorie a unei prietenii romano-americane.
O tara infima, necunoscuta
Americii este reprezentata de o prima adevarata Doamna primita cu
onoruri inalte.
Intr-un articol viitor
promit recenzie la cartea mai sus amintita.
Ma intreb doar cati dintre
politcienii de astazi au parcurs ori au auzit de faptele, de maretia
Reginei Maria, dedicata tarii si nu intereselor personale.
„Regina
Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura
reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România,
la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de
luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului
Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de
nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a
redefinit pe sine însăși ca româncă oferindu-le supușilor săi
o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât
oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care
au urmat după ea.[42]”
—Robert
D. Kaplan, Fantomele Balcanilor
Astazi
cand trambitasii plagiatori se infrupta dintr-o mostenire necuvenita
poate nu e prea tarziu sa cinstim memoria adevaratilor inaintasi,
carora le datoram un cuvant de recunostinta si de ce nu o eterna
glorie.
No comments:
Post a Comment