Saturday, December 5, 2015

Povesti de Advent. Mos Nicolae

Patru saptamani inaintea sarbatoririi nasterii Domnului Iisus incepe cu prima lumina aprinsa deasupra lumii, stea si semn al increderii in credinta.
In mentionari anterioare spuneam ca pentru noi biserica nu a insemnat niciodata habotnicie, supnere oarba. Biserica era acolo ca trebuia sa fie, preotii,in glumele bunicului, au mana de luat nu de dat.
Ziua Sfantului Nicolae insemna pentru noi, un mini Craciun.
Poate pentru singura data pe an curatam ghetele cu mult sarg, pentru a le da mai multa stralucire le ungeam cu slanina. Le lasam afara in asteptarea Mosului, sa le umple cu dulciuri.
Ca saraci primeam bomboane din zahar topit, invelite in staniol si hartie franjurata, nuci si cateva mere.
In fiecare an sarbatoream matusi, unchi si vecini se numeau Nicolae, Niculina.
Ne adunam in camerele de bloc ori din subsolul cu miros de igrasie, iluminate de becuri galbejite.
Nimic nu alunga bucuria reintalnirii familiale.
Astazi ne doare trecerea in ani, inaintarea trenului ireversibil si doare mai presus ca suntem copii singuri la parinti.
Unchiul Nicu Stanga, Unchiul Nicu Tripcea si toti ceilalti nu mai sunt.
Intr-o zi de inceput de iarna cu fulgi ca straie de ingeri ne anunta ca trenul isi poarta timpul, noi, povara batranetii, si lasam ghetele inaintea portii de la intrare in speranta ca Mosul ne va mai aduce cateva zile de tinerete fara de moarte.


No comments:

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...