Corydon sau reinventarea baladei la Sibiu

Au trecut aproape 50 de ani de la trecerea in nefiinta a unui mare poet, mentor al talentului si al urbanizarii poeticii romanesti contemporane.
S-a nascut in Sebes la 5 martie 1922 si s-a stins la 26 decembrie 1962 in Sibiu.
Ramane in memoria Sibiului asa cum Goethe la Weimar.
Ii placea strada si burgul cu zidurile misterioase.
Actorul Costel Radulescu (trecut si el in nefiinta) mi-a marturisit tristetea serii cand si-a insotit prietenul poet Radu Stanca pana la spitalul de urgenta.
Imi spunea ca in ciuda bolii necrutatoare poetul avea privirile atintite spre strazile Sibiului, spre locuitorii orasului de care nu ar fi vrut sa se desparta niciodata.
Radu Stanca a fost si un dramaturg de talent si traducator de elita.
Un poem din creatia sa ar fi omagiul cel mai sincer :

Arhimede si soldatul

Sa nu te-atingi de cercurile mele,
Ostas viclean ! Si nici sa nu te-nsele
Asemanarea lor cu arcul tau.
Sunt simple jucarii si nu fac rau.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
In rotunjirea lor sta actul sacru,
Care-mplineste sânul, mingea, vasul.
S-aceasta nu-i o lance, e compasul…

Apropie-te mai bine cu sfiala,
In rotunjirea lor nu e gresala.
Si chiar daca le vezi întinse-n zgura
Esenta lor e tot idee pura.

Daca arunci o piatra-n lac se isca,
Le vezi stârnind un salt de odalisca,
In fumuri moi se leagana agale,
Pe scoici si melci desfasura spirale.

Cerescul cerb le poarta sus în coarne
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
In forma lor tot cosmosul încape.
Priveste-le, nebunule, de-aproape !

Zadarnic te-nvârtesti pe lânga poarta.
Cât timp problema mea ramâne moarta,
Cât ma framânta sa-i aflu deslegarea
Nu-ti parasesc, fii sigur, închisoarea.

Caci sau sub ziduri, sau sub cer de stele,
Inconjurat de cercurile mele,
Fie ca dorm pe prund, ori blanuri de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber !