Thursday, February 11, 2010

Un poem cu iarna si despre iarna







Recent am primit de la Laura cateva imagini de sezon din cetatea lui Bucur si ma grabesc sa la asociez unui poem:

Heliogabal

Primavara intirzie si pentru tine,
era iarna si ev mediu- tu umblind din piata
in piata
citeai lamentele ponosite,
ea-ti scrisese printre petale:
“Va sosi primavara.”

Te intreceai si tu cu truverii de sub ferestre,
ninsoarea repetindu-si povara. Suride,
strazile coboara in vis,
tramvaiul sau norii,
vara sau iarna – e la fel de cald.
Copacii,
sirmele de telegraf,
acoperisurile sint necunoscuti la carnaval,
scoaterea mastilor e oprita.

Timpul si iarna,
sint doar o masca.

Sticla-si intinde cupola,
gutuia mizga de aur
si in poem nici nu respiri de teama
ca nu cumva aburii sa incetoseze
geamul
prin care transpar.

O priveai fara ca ea sa observe,
alungi neaua de pe umerii ei
si-i spui cu stinjeneala
- sufletul ramine
cristalul indoliat
si ea lumina sau fiinta tradind
locuinta in ani,
ea era printesa
si te orbise cu steluta de gheata.

Se intimpla nu numai in poeme – ninge,
cuvintele ingropate de vifornite se dezgolesc
in martie
Jos pe fluviu,
le surprinzi devreme,
infloreste magnolia,
o insotesti,
ea desigur nu mai crede in cuvinte.

Anotimpurile- asceti mai cred in revenirea la ceruri,
isi schimba arborii, cintul;
tu o astepti inca,
totusi cineva presara petalele
in incinta amintirii.


Va continua sa ninga.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...