Mein Vater war ein wandersmann. Amintirea satului

Pentru o civilizatie digitala ideea de sat ne apare ca un surogat ieftin, niste lemne adunate intr-un muzeu, un taram repudiat. Unul dintre bunici se numea Ilie. Nu trimiterile religioase ale numelui reprezinta sarbatorirea onomastica. Imi amintesc doar de o zi minunata de iulie cu primele piersici, mere si pere varatece,si paine calda abia scoasa din cuptor. Probabil pare de neinteles cum oamenii de la sate au trait fara curent electric, fara apa curenta si fara toaleta in casa. Dormeam pe prispa sub cerulliber, in franceza se spune a la belle etoile. Bunica ne acoperea cu velinta, altii ii spun cerga. In dimineata zilei de Sf Ilie bunicul ne lua la targ, la Mosi cu caruselul (scranciob) din lemn. Erau calusei ce pentru noi, copiii saraci insemnau roibi inaripati. Ne alegeam cu cateva jucarii diforme: hopa mitica, moristi etc. Gratarele sfaraiau, ingreunau cu mirosul de pastrama, de mici. Ne intorceam catre casa cu sticlele de sifon, din care mai sorbeam sub mustrarile bunicului: - Mai lasati sifon si pentru vin, ca altfel nu mai scapam acasa. Era vorba de mama mare, trebuia sa ne gandim si la ea. Bunica era la biserica, noi haimana. Odata ajunsi acasa scoteam mesele in curte, strachinele de lut, stergarele, vesela cositorita, paharele care nu erau niciodata la fel. Meniul era simplu. Supa de varza, pui, carne din garnita - un fel de confit de carne de porc tinuta in untura, salata stropita cu mult usturoi verde. Deserturile deveneau fructele, nucile. Conditiile unei case fara gaz metan, bunicii nu aveau butelie de aragaz nu le permiteau mereu sa prepare prajiturile de casa. Bunica nu avea timp pentru acestea. Orataniile, gradina,via si altele nu ii mai lasau timp si pentru dulciuri. In plus avea copii la oras, si acestia la randul lor le aduceau ei. Bunicul intreba oaspetii, si pe noi copiii mai ales, daca vrem sa bem vin. Stiam cu totii cui ii era sete. Nu aveam radio. Bunicul canta la vioara. Il ascultam cu totii in tacere. Ii placea viata si drumul. Ultima oara cand l-am vazut cantand era in iulie, de Sfantul Ilie la sfintirea fantanii. Ii tremurau mainile pe vioara, vocea ii tremura, si ochii ii erau tristi. Canta ceva despre viata, despre durata nepermis de scurta a verii. Aveau fantana in fata casei, in curte si pe noi, nepotii ne bucura ca nu mai mergem la izvor, cu ulcioare, cu bidoane... Mi-as fi dorit sa mai traiasca si sa apuc sa-l cinstesc. Sa fie alaturi de vara Adriana, Doina, Liliana, Dan, Didi si sa cantam cu totii vara, bucuria vietii ce trece din bunici incoace precum lumina din stea in stea peste prispa saracacioasa, pazita de cainele cuminte al casei asteptandu-ne la poarta.

Se cauta un vaccin pentru Institutul Cantacuzino

Impasul unui centru de cercetare vine sa certifice dezastrul in lant al Romaniei. Un management rau voitor ori incapabil, presiunile imobiliare, neimplicarea Ministerului Sanatatii, si cine stie ce alte interese obscure - toate acestea ne conving ca nu mai exista un antidot menit sa salveze decesul unui institut candva productiv de muscatura unei vipere veninoase al carei nume poate fi ignoranta sau o inadaptare la standardele europene. Nu eliminarea institutului ar fi fost o solutie, ci modernizarea laboratoarelor.

Plaje in Mamaia

Oare cu ce sunt mai deosebite plajele din Mamaia ? De ceva timp ma duc la ocean intr un loc comun si realizez ca plaja e curata, locul pt gratar disponibil, gratuit. Berea si cafeaua nu costa mai mult decat in afara plajei. Toalete publice, curatenie, nu se fura slapii de pe plaja. A cui e vina ca romanii prefera plajele tarii vecine, Bulgaria ? Am fost si eu in Bulgaria si nu m au costat sezlongurile. Va ofer cateva imagini surprinse intr-un loc la ocean, in sudul statului Maryland, SUA.

Valea Plangerii.Un fel de poem

Trece vara o petala o lacrima si ne ascundem dupa te miri ce ochelari de soare cu protectie speciala. Nimeni nu ne fereste de umbra timpului, aripa neagra si ne ingroapa. - Canta-mi, ce simplu e sa ceri amanarea, si vara nu poate poposi mai mult precum trenul poleit in aur, si sufletul meu nebun se arunca, ogar nestrunit in fata lumii in fata ultimei nopti de viata si cant-daca as numi asa, de fapt ingan cuvinte nedeslusite, si ma ma pierd dincolo de zidul Berlinului de altadata si nu ma voi intoarce. Aud mandoline, umbletul femeilor desculte, daruindu-se zorilor in sunet de izvor nu pot sari zidul inapoi, imi lipesc fruntea de piatra mortuara, rece, si muta e vara in ultima suflare printre pruni, printre valea stearpa.

Nostalgia Cubana

In aceasta zi de 13 iulie a anului 2003 s-a stins din viata Company Segundo, un mosntru sacru al muzicii cubaneze la peste 90 de ani. Abia cu un an inainte de moarte a iesit la pensie. Cuvintele se pierd in fata muzicii sale.

Somaj, rezultate proaste la bacalaureat, degringolada

Se cauta mereu o vina, o cauza a situatiei precare din invatamantul romanesc. Primii flagelati sunt cadrele didactice. In teorie cadrele didactice sunt cel de al doilea sir de parinti. In practica e altfel. profesorii nu mai au autoritatea asupra elevilor, intepretarea gresita a democratiei cu elementele de libertate, de insolenta, de refuz al studiului individual sa este o paradigma imediat vizibila. Acest fenomen e valabil si in tarile occidentale si in S.U.A., numai ca din start neparcurgerea gradului educational te trimite in categoria unor munci mai putin platite.
In S.U.A. senzatia e ca nimanui nu-i pasa de gradul de analfabetism, de lipsa de cultura. Presedintele Obama intelege rolul educatiei si incearca un sistem fiabil, de necesitatea instituirii acesteia pentru toti cetatenii americani.
Nu e nevoie de propulsarea de strategii, de programe, de stimulente sociale, ci de motivatia celui in cauza si remanierea societatii in acord cu promovarea valorii dupa performante.
Singurul raspunzator ramane individul cu primii sai sfatuitori parintii. Si in S.U.A. si in Romania mai exista biblioteci, puncte de documentare. Noile inventii digitale, cluburile, lenea intelectuala (absenta lecturii, interesul pentru arta) determina esecul existential al tuturor tinerilor. 
Adolescenti cazuti la examenul de bacalaureat viseaza la emigrare. Aici ii asteapta, contrar visului lor, o piata a muncii pe masura (ne) calificarii lor.
O alta influenta negativa o reprezinta calea tinerilor ajunsi la bani, lux si prin alte cai. Vezi Cazul Moni Columbeanu, beizadelele in pozitii cheie datorita apartenentei lor la o familie sus-pusa. Impactul ia proportii uriase in enuntul de genul : "De ce sa mai invat atata ? Se poate si altfel !"
In concluzie, parintii ar trebui sa vrea binele copilului, sa-l determine, sa-l directionez catre studiu individual, catre munca.

Flori impotriva abjectiilor politice

Limbajul politicienilor nostri ne prevestec o campanie rusinoasa, un referendum murdar, de ambele parti.
Imi place sa ma retrag in natura, ori in gradina unde florile, arborii si intreg regnul vegetal ne amintesc ca viata are un alt loc de intalnire, cu sublimul.

In urma cu ani, in Florida, am reusit  performanta sa sadesc niste orhidee sa le privesc zilnic asa cum privesti copiii de cand se nasc si pana devin si ei parinti.