Somaj, rezultate proaste la bacalaureat, degringolada

Se cauta mereu o vina, o cauza a situatiei precare din invatamantul romanesc. Primii flagelati sunt cadrele didactice. In teorie cadrele didactice sunt cel de al doilea sir de parinti. In practica e altfel. profesorii nu mai au autoritatea asupra elevilor, intepretarea gresita a democratiei cu elementele de libertate, de insolenta, de refuz al studiului individual sa este o paradigma imediat vizibila. Acest fenomen e valabil si in tarile occidentale si in S.U.A., numai ca din start neparcurgerea gradului educational te trimite in categoria unor munci mai putin platite.
In S.U.A. senzatia e ca nimanui nu-i pasa de gradul de analfabetism, de lipsa de cultura. Presedintele Obama intelege rolul educatiei si incearca un sistem fiabil, de necesitatea instituirii acesteia pentru toti cetatenii americani.
Nu e nevoie de propulsarea de strategii, de programe, de stimulente sociale, ci de motivatia celui in cauza si remanierea societatii in acord cu promovarea valorii dupa performante.
Singurul raspunzator ramane individul cu primii sai sfatuitori parintii. Si in S.U.A. si in Romania mai exista biblioteci, puncte de documentare. Noile inventii digitale, cluburile, lenea intelectuala (absenta lecturii, interesul pentru arta) determina esecul existential al tuturor tinerilor. 
Adolescenti cazuti la examenul de bacalaureat viseaza la emigrare. Aici ii asteapta, contrar visului lor, o piata a muncii pe masura (ne) calificarii lor.
O alta influenta negativa o reprezinta calea tinerilor ajunsi la bani, lux si prin alte cai. Vezi Cazul Moni Columbeanu, beizadelele in pozitii cheie datorita apartenentei lor la o familie sus-pusa. Impactul ia proportii uriase in enuntul de genul : "De ce sa mai invat atata ? Se poate si altfel !"
In concluzie, parintii ar trebui sa vrea binele copilului, sa-l determine, sa-l directionez catre studiu individual, catre munca.