Una dintre bunicile mele se numea Ana. O femeie miniona si tacuta. Isi ducea zilele printre flori si animalele de pe langa casa.
Nu rupea florile decat cand le ducea la biserica, in rest le lasa in voia soarelui si a cerului albastru.
Sunday, September 8, 2013
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Scrisoare deschisă sau un marș popular
Ni se întâmplă ca în existnța noastră să creștem alături de un copac, de o clădire veche, și de ce nu alături de un restaurant drag. Sună ...
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț... -
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l... -
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...
No comments:
Post a Comment