Una dintre bunicile mele se numea Ana. O femeie miniona si tacuta. Isi ducea zilele printre flori si animalele de pe langa casa.
Nu rupea florile decat cand le ducea la biserica, in rest le lasa in voia soarelui si a cerului albastru.
Sunday, September 8, 2013
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț... -
În 2025 Sibiul a găzduit cursurile de limba română pentru studenți străini pentru o perioadă de două săptămâni (sfârsitul lunii iulie – au... -
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...
No comments:
Post a Comment