Saturday, May 18, 2013

Un poem printre poeme


Intrarea in cliseu

Dimineata coboara din hotel, asa o numeai in zilele  acelea
                   si ascuns sub faldurile de flori,
precum Pan cel hidos,
ii priveai soldurile,
vesmantul usor ridica cerul, era un joc, de fapt mai mult decat atat,
ai fi vrut sa-i soptesti
sa-i vorbesti despre  flori, sa o asemuiesti cu mimoza ca o existenta alaturata
                            fara de care nu poti respira,
se intampla, si stii doar atunci cand mireasma florii ramane atarnata in vant
chiar si in toamna umbli prin aleile pustiite
                      dupa plecarea ei.
si te opresti din cand in cand cu ochii la treptele
                                                    pe care candva mimoza le tinea umbra.

Inapoia florilor ascuns,
                ca dupa o amintire stufoasa
privirile atarna si ele prin cetate,
cu petalele din orga cea mare,
                         si nu te poti desprinde de dimineata coboratoare  in primavara,
de miresme.

       
                                  
        






No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...