Acum când a patra lumină aprinde bucuria Adventului și se preschimbă în stea mă întristează că România după 31 de ani nu este republica orientată spre împlinire și progres.
Pandemia vine șă pună la încercare lumea.
Într-o inventariere retrospectivă se remarcă o disociere flagrantă între clasa parveniților, a plagiatorilor, a celor ce pe diferite căi ajung la o" tagmă a jefuitorilor ", și a celor umili și umiliți.
Un impostor supranumit "mitralieră " încasează în mod ilegal venituri nemeritate, de revoluționar.
Un alt caz evidențiază o nedreptate socială în județul Alba. O cetățeancă primește timp de 16 ani o pensie ciuntită din cauza unei erori birocratice. Nu i se poate atribui diferența decât pe trei ani, pe motiv că femeia de la țară nu a sesizat eroarea.
Anul se încheie cu dezvăluirile legate de cazul Truică - Prințul Paul.
Ar mai fi multe...
Vorbind despre divizarea României întâlnim negaționiști, nesimțiți ce nu respectă regulile de distanțare socială, întâlnim o majoritate de absenteiști la vot.
Să nu uităm oamenii supărați că nu pot pleca în concedii.
România este cea mai creștină țară din Europa și campioană la pupat oase. De la cetățeanul de jos și până la loja superioară a politicienilor nimeni nu ia modelul lui Iisus.
Iisus nu s-a îngrășat cu ceafă de porc și cu pomana porcului.
Iisus este modelul sacrificiului pentru oameni.
La sfârșit de an mi-am propus să nu mă mai intereseze politica, să nu mai urmăresc evenimentele kafkiene.
Exodul masiv din ultimii ani mă împing să emigrez din nou, de data aceasta sufletește.
Un poem de RM Rilke:
EXILAT ÎN MUNȚII DIN SUFLET
Exilat în munții din suflet. Privește acolo, ce mic,
privește ultimul sat al cuvântului, și încă mai sus,
mai mic, undeva, cel din urmă
sălaș de simțiri. Le recunoști tu oare?
Exilat în munții din suflet. Rocă de piatră
sub mâinile tale. Aici înflorește
desigur ceva; din abisul tăcut
răsare iarba neștiutoare și înflorește cântând.
Dar învățatul?
Vai, cel ce-ncepuse să-nvețe
tace acum, exilat în munții din suflet.
Acolo multe colindă în deplină știință de sine
jur împrejur multe sălbătăciuni adastă
și trec. Si marea pasăre se adăpostește
rotindu-se-n jurul piscului neprihănitei renunțări. Dar tu,
mereu neadăpostit, aici, în munții din suflet…
R. M. Rilke
No comments:
Post a Comment