Sfarsit de an 2017

Timpul se comprima si trece mult prea repede.
In 1990 era primul an de sarbatorire a libertatii, a democratiei. Peste un sfert de secol ar trebui facut un bilant,
Multi dintre noi, cei plecati in lume am sperat in indreptare, intr-o intoarcere acasa. Au inceput sa dispara pe rand bunici, parinti, vecini. prieteni. Nu mai avem la cine veni.
Daca  inainte era o  camera ferecata a lagarului comunist., astazi, Romania e datoare vanduta, a devenit o colonie a Europei Centrale, o piata de desfacere, un fel de bazar in care marfurile se intetesc, iar cumparatorii se imputineaza.
Nu intru in accese nostalgice. Sunt etape ireversibile, istoria ne-a demonstrat si progresul incontestabil.
Recentele proteste clamau participarea diasporei, la sustinerea acestora.
Oare cum am putea noi influenta mersul lucrurilor de acolo ?Datoria apartine in primul rand celor ce traiesc acolo, si  celor ce au votat sau nu au votat liderii partidelor politice din Romania.
Exodul  tinerilor calificati in crescendo, scumpirea vietii, rata criminalitatii, degringolada justitiei etc sunt doar o suma dintr-un inventar imediat vizibil.
In mod fatidic autostrada mult visata nu se va mai infaptui niciodata, Nu exista justificari, explicatii la anomalia nationala a celor ce isi distrug propria tara, O vand la fier vechi, o defriseaza si o transforma intr-un décor macabru. 
Am privit o scena dezgustatoare cu transfugul Sebastian Ghita lalaind in falsetto : " Noi suntem romani..." O imagine edificatoare a lumii lor, noi, ceilalti romani nu ne regasim in acea anticamera, si ne-ar fi greu sa stim ca platim taxe pentru a-i ingrasa.
Intr-o parafrazare a unui poem rilkeean am adauga ca o forta malefica ii conduce, le sopteste ce sa faca.
Poate e nevoie de un exorcist,

Noi toti cadem. Si mana asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

Si totusi, este Unul care tine
nespus de blînd, pe mîini, caderea toata." 
                                 (R.M.RILKE, Toamna)

E ultima zi din an, pentru unii sticlele de sampanie explodeaza pentru cei mai multi nu.
Viata merge inainte cu bine, cu rau si acceptam destinul, nu ?
La Multi Ani !

LILI MARLENE

A fost odata o printesa blonda cu profil nibelung si zgarcita la cuvinte, la zambete.
A parasit Germania nazista si s-a stabilit in America.
Numele ei ramane Marlene Dietrich si a coborat in stea peste ani .
Vocea soptita, usor de lament, intr-un ritm cadentat de mars construiesc in blues germanic, post expresionist inceput la Berlin inainte de Noaptea de Cristal, a ticalosilor.
Alaturi de Komedian Harmonists si alti zeci de muzicieni de cabaret at fi putut ridica Berlinul la acelasi nivel cu Parisul, daca nu at fi fost cuprins de venirea dictatorului.
Marlene Dietrich s-a bucurat de multa apreciere in S.U.A.. ca si Charlie Chaplin si atatia alti refugiati.
Sa sarbatorim ziua ei de nastere prin a asculta celebrul ei poem musical :

A doua lumina de Advent

Inainte de sarbatorile supreme ale Nasterii Domnului am celebrat Ziua Sfantului Nicolae si Craciunului la serviciu.
Intr-un centru de studio a limbilor straine in America profesori si student au organizat cate-in program de Craciun in diferite limbi, si totodata cum e sarbatorit Craciunul in lume.
Cantece in araba, portugheza, germana, romana si in alte limbi au adunat bucuria unui turn al Babilonului ca in  conglomeratul ideal al pacii.

Prima lumina de Advent

Primele zile de decembrie se strecoara printre copacii despuiati de bogatii, Si gerul loc isi face.
Aprind prima lumanare si mirosul bradului ne inunda casa.
Iarna cu inaltime de catedrala lasa orga cea mare sa anunte canturile lumii, ale bucuriei ca e timp si pentru odihna la gura sobei.

Sarbatoarea Romaniei in Washington, 2017

Ziua de 1 Decembrie a devenit o traditie  pentru romanii din jurul capitalei Statelor Unite ale Amaericii si anul acesta ca si in anul trecut, imediat dupa preluarea functiei de Ambasador Plenipotentiar, Excelenta Sa George Maior aduce un suflu nou transformand sediul ambasadei intr-o mica Romanie primitoare.

1 Decembrie marcheaza nu numai Ziua Nationala a Romaniei, ci si un moment de stransa prietenie si parteneriat dintre SUA si tara noastra.

Unirea de la 1918 nu ar fi fost posibila fara contributia presedintelui Woodrow Wilson si a Reginei Maria, care a si  vizitat America, scriind un memorabil jurnal de calatorie in urma cu aproape un secol.

Celebrarea s-a derulat in doua actiuni: una in cadrul luxosului club Cosmos, si a doua in sediul Ambasadei Romaniei cu participarea multor oficiali americani si binenteles a zeci de romani americani din diaspora.

S-au intonat cele doua imnuri de stat, s-au arborat doua drapele si in anul acesta spre deosebire de alti ani, bufetul romanesc s-a aflat la inaltime, atingand note superlative in prezentarea mancarurilor pregatite, dar si a vinurilor traditionale. Sarmalele, drobul, salata de boeuf, platoruile reci sunt doar cateva piese de rezistenta in fata carora nimeni nu a cedat tentatiilor gurmande.

Echipa de lucru a ambasadei secundata de catre Gabriel Rotaru, Stefana Rotaru si de multi alti mai tineri angajati s-au dovedit adevarate gazde ospitaliere facandu-ne sa ne simtim ca la un festin romanesc.

M-am simtit ca acasa !

Inceput de iarna. Inainte de Advent

Ma doare toamna  ce se duce,
a ramas padurea hidoasa.Pesemne am imbatranit odata cu copacii,
scormonesc albastrul,

E timpul sa ne asezam la masa cu servet de nea.

Vinul a stat din fiert,
ceasul isi opreste si el nisipul,

Domnul a adormit si el, pentru o clipa,
cu clepsidra in mana.

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi, pe strada Ana Ipatescu asa cum bunica lui, tatal lui si mama lui traiesc mai departe prin faptele lor. O familie plecata din Toparcea, sat exemplar romanesc si asezat printre coline transilvane. Dormi in pace, prieten drag !

Omul cu care stai la masa

 

Noaptea fără stele, fără lună se așează la masă,

Işi face loc între noi, lasă întunericul ca pe o cortină,

Ioan cel neînfricat nu-I intinde măna, nici nu-i toarnă vin

și încearcă să o păcălească într-un joc ultim de-a baba oarba.

 

Dimineața peste masa golită de bucate, și de vin,

au adomit mesenii cu capul pe mușamaua rece,

un scaun e gol,

paharul plin încă. Telefonul alături.

 

Am ieșit in fața casei cu merii rumeni,

tac greierii, tace apa de munte,

nimeni nu-mi spune că omul cu care am stat la masă

a plecat

Și nu ne-am luat rămas bun.

 

 

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America

 

 De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinaintea Liceului Gheorghe Lazăr, în altă denumire – Bastilia. Cartea are cine-o face, dar nu pot mere…

 Mi-ar fi plăcut să fiu cu voi, să închin un pahar sau două, să dansăm, să ne ținem unul de celălalt precum camarazii în luptă. Din păcate voi sunteți fericiți, pentru că sunteți acasă.

 Noi, cei plecați în lume păstrăm anii de liceu precum bunica floarea uscată într-un sertar, cândva podoabă la nuntă ei.

 Pe mulți dintre voi nu v-am mai văzut, dar vă asigur că nu v-am uitat.

 Poezia s-a născut în băncile învechite, și încă mai stăruie tremurul șoldurilor adolescentine trecând printre bănci. Pe atunci nu știam mai nimic despre amor, despre știința primului sărut.

 Ne lăsam furați de dans până în zori, de pânzele alcoolului.

 Aveam să înfruntăm rigorile liceale, pe liderii zbiri, și mai ales pe Flax.

 Mulți dintre noi am avut de suferit de pe urma escapadelor nepermise de morala comunistă. Nici vorba de recomandare pentru a studia la anumite facultăți.

 În ciuda gardurilor înalte reușeam să le sărim, să fugim de la ore.

 Iubiți colegi, am învățat ceva în acel timp, să rămânem tineri, semeți și să absentăm, să amânăm ultimele lecții precum moartea.

 Deja unii dintre noi ne-au părăsit prematur, într-un drum ireversibil.

 În afară de poezie nu am știut, nu am putut mai mult. Am rămas la fel de sărac, la fel de visător, nestatornic prin lume. Ca drept încheiere va dedic câteva versuri:

 “M-am trezit în prima zi de vară,

 Ploaia ori  muzica înnăbușita de lacrimi  mă cheamă către geamuri,

 Și nu trece nimeni pe aleea dinspre Piața Mare,

 Nici peste treptele nesfârșite,

 Butoiul de aur a secat,

 Tramvaiul a pierit în timp,

 Scufundat,

 Sigur, veți spune că am îmbătrânit, că ne place siropul ieftin 

 al zilelor de vară,

 vândut la colțuri.

 

 Veți spune multe, dar știți bine, cântecul numit tinerețe fără bătrânețe

 Hoinărește prin noi,

 Și nu se stinge."

A comsemnat Florin PREDESCU din Washington DC

 

 

 

 

 

Flori pentru Elena

 Se deschide vâra, ochii Doamnei de la Constantinopol,
 Întristați de lespedea hagiei haine,
 
 Doamna Elena a întins mână și pajiștea a crescut cu flori,
 Lumea cu bucurie – lumina lui iisus.
 
 Ce ar fi Bizanțul, ce ar fi Milanul ori California fără adierea cuvântului eliberat
 Din temnițe ?
 
 S-ar îngropa în lama semilunei,
 În tropot de hoarde
 Și mult sânge.
 
 E dimineața Doamnei Elena, să alergăm în calea-I iscată de mieii, de turmele urcătoare cu munții.
 
 S-a făcut vară în lume.

E ziua lui Tanti Elena si a atator minunate doamne din Romania.
La Sibiu petreceam cu totii si ne bucuram de sosirea verii si mai ales de cinstirea unei finite dragi.
Nu ne intristam si promitem, noi, cati am mai ramas in urma, sa ne cinstim, sa continuam serile noastre .
Vom alege vinul casei, un rose ca si cel din deal de la bunici. Vom canta, mai ales pentru tanti Leana, pentru Mama Mare, pentru toate mamele noastre.
La multi ani tuturor Elenelor !


 

Un poet și frate la Sibiu, Andrei Ileni.

Păcat că nu are Facebook...
Deși distanța, timpul ne despart Andrei, adolescentul teribil și rebel din cartierul de dincolo de gară,
rămâne mereu în viața cea fără de moarte a tinereții.
Nu ne-am schimbat, nici nu ne-am chivernisit, nu ne-am ales cu nimic.
Eu în lumea largă, el acasă.
Am trăit poezia, precum o femeie.
Am păcătuit în plină zi, am scris poeme pe șervețele, te miri pe ce...
Aveam și eu un ceas de mână de contrabandă.
L-am revândut și am băut banii toți, împreună, la grădină la Împăratul.
La mulți ani, Andi și să ne revedem cu bine !

In Ungaria

Desi incerc sa fiu obiectiv si sa nu cred in momentele de ura antiromaneasca, exemplele ultimilor ani dovdesc ideea apartenentei maghiare la un trecut de popor barbar, nomad si nicidecum la imaginea oferita de convietuirea lor cu imperiul habsburgic.
Ar mai fi si alte episoade de ura indreptate spre imigranti.
Manifestarile unui public inrait cu ocazia unei partide handbal in Ungaria denota coexistenta tendintelor xenofobe, iredentioniste ale premierului ungar cu ale poporului sau.

Preludiu de primavara

Primavara ca o fereastra deschisa,

ciresii ori merii cu sidef ingana adierea,

salcia se destrama in dans,

trece Iisus peste ape si ne da binete,

nici nu stim ca blandul zambet,

zambetul,

si ultimul ban aruncat orbului,

batranului abia proptind anii,

e cuvantul Domnului.

Metropola, hidra povara apune pe un iPhone pierdut,

In Manhattan,

unde salcia nu infloreste,

nici soarele nu cade.

Gradina din imagini, un parfum se rasfrange,

precum valul de matase pe umerii femeii din ceara,

ingroapa din nou lumina.

 Imagini din pictura pe acril. LAURA KAELIN (Elvetia)

Din diasporă. Post festum în primăvară

Un neobosit organizator al catorva evenimente romanesti in Washington DC si in regiunile metropolitane, Bogdan Banu a adaugat a cinsprezecea sarbatoare a Martisorului creind o traditie in cadrul diasporei noastre.

Festivitatea a avut loc intr-o sala de receptii din Vienna, Virginia. Ca de fiecare data au fost prezenti multi tineri imigranti, dar si un numar crescand de copii, de generatii de romani nascuti in SUA.  Bogdan s-a aratat ca de fiecare data o excelenta gazda avand grija ca mesele sa fie aranjate, ca oaspetii sa fie primiti la intrare si insotiti la locurile rezervate inainte on line sau pe loc.

Daca in alte locatii si cu alte ocazii serbarile romanesti s-au remarcat prin dezordine, atmosfera de camin cultural, comemorarea Martisorului a devenit o reusita, un prilej ca oamenii sa se cunoasca, si de ce nu sa re-creeze o mica Romanie in extensie.

Bufetul s-a compus din aperitive traditionale romanesti: zacusca, carnati ardelenesti, salata de icre; platourile principale din snitel in sos, de peste la cuptor; iar desertul culminand cu un Tiramisu de zile mari.

Vinurile s-au distins printr-o Grasa de Cotnari si printr-un Cabernet de Dealu Mare.

Prezenta unui DJ a animat seara cu melodii romanesti vechi si noi romanesti, in ritm de dans.

Speram ca pe viitor sa avem o participare mai ampla, sa contam si pe prezenta vecinilor, a colegilor nostri de munca, nu numai romani.

 

 

 

Petale și nea. Se dedică Mariei Sava

Între două garduri din lemn sfânt,
trece zeița numită Roua,
doar cutremur. jurământ
și îți spui, noua

floare prematură, între șacali
albi, minciunile, un fard
greu pe pleoape. Muscali
haini in hoarde Copul ard,

ne inșeala magnolia în poveri
cu surâs felin
abia umerii in nea mai țin

alte primăveri
transpar intr-un pastel,
în praf, la castel.

Primavera (pastel)

 

 

 

Înaltul dintre nori, orașul-pântec

 și smog învăluind cristalul, departe

 stelele în șoapte – cântec

 cuibăresc lumina într-o carte

 

 ea iese foșnind-mătase,

 e semn că florile dintâi se înclină

 la trecerea zeiței. Plase

 păianjeni în smarald, din țină

  

 răsar culorile râuri, și ea coboară

 cu piciorul dezvelit din limuzină,

 se destramă înafară

 

 privești dincolo de geamuri

 unduirea ieșind în șoaptă lină

 precum Venus dintre valuri. 

 

 

Nici macar un dolar

Ne-am obisnuit sa condamnam Romania si alte tari din lumea a treia.
Si in America binecuvantata exista obiceiuri rele, altfel spus jecmanitoare.
Am ales sa lucrez pentru o companie din California ca reprezentant de marketing, specialist in vanzari.
Conform unui contract am acceptat conditiile.
Iata ca minunata companie din California s-a bucurat de 75 de centi.
Dupa terminarea programului meu de lucru a trebuit sa platesc produsele - mostre cu niste vouchere.
Trebuia sa platesc eu taxele ca pe urma sa primesc ulterior contravaloarea lor.
In acelasi timp, conform contractului ar fi trebuit sa primesc o indemnizatie de benzina, din cauza distantei de parcurs pana la locul de prezentare a produselor.
Nu am primit nici cei 75 de centi si nici cheltuielile de benzina.
Nu e vorba de cativa dolari, ci de principii si de respect.
O corporatie de succes poate economisi cu sute de angajati, sa nu zic sa fure de atatea ori  75 de centi.
Iata ca morala Pestele cel mare, mananca pestele mic se aplica oriunde.
Este vorba de compania SONOMA GOURMET PASTA SAUCE
http://www.sonomagourmet.com/

Voi lupta si voi actiona in consecinta pentru cativa centi !

Stare de asediu sau lectia Lapusneanu

Tot in urma cu cativa ani ma aflam in Romania in ianuarie cand lumea a iesit in strada in plin ger.
Politicienii, liderii nedrepti inteleg mult prea tarziu limita la care sunt adusi oamenii.
Lectia istoriei de cand lumea e ca dictatorii isi sfarsesc cariera odata cu revolta maselor.
Alaturi de vocile strazii, doritoare de o viata mai buna apar grupurile de demoni cu cagula, huligani sau diversionisti.
Oare cum se face ca jandarmii impreuna cu miile de demonstranti bine intentionati nu-i pot izola ?
Intr-un efort infratit instigatorii ar trebui imobilizati si linsati.
In orice caz un compliment superlativ cetatenilor care isi striga drepturile si cer schimbari intr-o tara poticnita.
Cred ca e nevoie de o epurare masiva si de o trecere la reconstructia tarii prin cooperare cu oamenii de bine.

"— Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc smulgându-şi barba, căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el. Încai lăsaţi-mă să mă duc să-mi pun casa la cale! fie-vă milă de jupâneasa şi de copilaşii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc!

Şi plângea, şi ţipa, şi suspina.

— Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tâlhar şi un vânzător? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă ţara.

Îndată armaşul şi căpitanul de lefecii începură a-l târî. Ticăitul boier răcnea cât putea, vrând să se împotrivească; dar ce puteau bătrânile lui mâni împotriva acelor patru braţe zdravane care-l trăgeau! Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împedeca de trupurile confraţilor săi şi luneca pe sângele ce se închegase pe lespezi. În sfârşit puterile îi slăbiră, şi sateliţii tiranului, ducându-l pe poarta curţii mai mult mort decât viu, îl îmbrânciră în mulţime.

Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi."

                                                  

                                                                               (C.Negruzzi - Alexandru Lapusneanu)

 

                                                            

An Nou Chinezesc

Pe data de 27 ianuarie ac incepe Festivalul Primaverii, Anul Nou Chinezesc.
Aceasta sarbatoare, denumita si a Lampioanelor reuneste familia indeosebi, se defineste ca un prag al implinirii, al prosperitatii, al norocului.
Poporul chinez nu e religios, insa foarte superstitios.
Se impart cadouri, masa trebuie sa fie imbelsugata si la trecerea dintre ani trebuie sa imbraci ceva in rosu.
Simbolul zodiacal, in acest an, e cocosul.