Thursday, June 8, 2017

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi


Carte din America

 

 De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinaintea Liceului Gheorghe Lazăr, în altă denumire – Bastilia. Cartea are cine-o face, dar nu pot mere…

 Mi-ar fi plăcut să fiu cu voi, să închin un pahar sau două, să dansăm, să ne ținem unul de celălalt precum camarazii în luptă. Din păcate voi sunteți fericiți, pentru că sunteți acasă.

 Noi, cei plecați în lume păstrăm anii de liceu precum bunica floarea uscată într-un sertar, cândva podoabă la nuntă ei.

 Pe mulți dintre voi nu v-am mai văzut, dar vă asigur că nu v-am uitat.

 Poezia s-a născut în băncile învechite, și încă mai stăruie tremurul șoldurilor adolescentine trecând printre bănci. Pe atunci nu știam mai nimic despre amor, despre știința primului sărut.

 Ne lăsam furați de dans până în zori, de pânzele alcoolului.

 Aveam să înfruntăm rigorile liceale, pe liderii zbiri, și mai ales pe Flax.

 Mulți dintre noi am avut de suferit de pe urma escapadelor nepermise de morala comunistă. Nici vorba de recomandare pentru a studia la anumite facultăți.

 În ciuda gardurilor înalte reușeam să le sărim, să fugim de la ore.

 Iubiți colegi, am învățat ceva în acel timp, să rămânem tineri, semeți și să absentăm, să amânăm ultimele lecții precum moartea.

 Deja unii dintre noi ne-au părăsit prematur, într-un drum ireversibil.

 În afară de poezie nu am știut, nu am putut mai mult. Am rămas la fel de sărac, la fel de visător, nestatornic prin lume. Ca drept încheiere va dedic câteva versuri:

 “M-am trezit în prima zi de vară,

 Ploaia ori  muzica înnăbușita de lacrimi  mă cheamă către geamuri,

 Și nu trece nimeni pe aleea dinspre Piața Mare,

 Nici peste treptele nesfârșite,

 Butoiul de aur a secat,

 Tramvaiul a pierit în timp,

 Scufundat,

 Sigur, veți spune că am îmbătrânit, că ne place siropul ieftin 

 al zilelor de vară,

 vândut la colțuri.

 

 Veți spune multe, dar știți bine, cântecul numit tinerețe fără bătrânețe

 Hoinărește prin noi,

 Și nu se stinge."

A comsemnat Florin PREDESCU din Washington DC


 

 

 

 

 

No comments:

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...