Ma refer la puterea asocierii cuvintelor in limbaj poetic, nu in clisee ieftine, si totodata la tinuta clasica a constructiilor- ritm si rime.
Va reproduc cateva poeme din creatia lui Walter Johrend:
SONET PENTRU IOANA
Ioana lui Crăciun și Doamna mea
cu strungă între croitori și dinți,
vino să-mi cânți la Rășinari ceva
și să mă scoți din lotcă și din minți,
când vin pe Valea Caselor în trunchi
de arbore tăiat la curmături
cu zeci de pietre scumpe la rărunchi
plutind pe unda cu atâtea guri,
la pieptul meu plin de grăsimi, și spân,
să-mi șuieri cântul viperei bătrâne
când dintelui doar mierea-i mai rămâne,
să-mi dai iluzia că încă sunt stăpân
pe bradu-n care am ascuns azi noapte luna
să nu ne-o fure, din mormânt, Șaguna...
SALON PUSTIU
Noi doi într-un salon pustiu.
Un blues se scurge-încet din boxe.
Aș vrea să iau un bisturiu
să-ți scot din cap câteva doxe,
precum că ești deșteaptă foc
și știi găti orice tocană,
că poți cânta pe-un singur floc
trei sârbe și o hațegană;
că din lindic îți faci muștiuc
pentru un bot răsfrânt și roșu
să mă trezească-n loc de cuc
sau când a ostenit cocoşu’.
Dar nu-apelez la fier călit,
înnobilat în inox suplu,
cum din priviri ai consimțit
să fim, o noapte albă, cuplu…
No comments:
Post a Comment