Carte catre un presedinte

Klaus Johannis si-a inceput  anul 2015 la Sibiu, intr-o scurta vacanta inainte de inceperea din plin a mandatului sau de presedinte. De acum incolo el nu mai apartine numai cetatii transilvane, ci intregii tari.

Participarea sa la serviciul religios la Catedrala ortodoxa din Sibiu, prezenta sa pe strazile natale si in ultima parte a zilei antrenamentul de tenis pe terenul Pamira, alaturi de antrenorul Marius Vecerdea fac parte din agenda primei duminici a noului an.

Desi in ultimele saptamani timpul sau nu-I mai permite ca in alte dati sa ne vedem si sa depanam amintiri ori sa bem o cafea, Klaus a avut amabilitatea sa-mi acorde ragazul unei scurte intalniri inaintea plecarii sale spre Bucuresti.

Klaus si Carmen nu s-au schimbat. Au facut semn agentilor de protectie din jurul sau, am trecut printre masinile oficiale si ne-am imbratisat urandu-ne La Multi Ani . I-am felicitat pentru reusita si ne-am limitat la bucuria revederii ca fosti colegi. Nimic nu s-a schimbat in comportamentul lor.

Au acceptat cu bucurie mesajul  din partea revistei www.Acum.tv si un mic insemn transpus intr-o imagine de catre pictorita Dorothy Maier din Washington DC. I-am adaugat ca nu numai editorii publicatiei noastre  ii transmit ganduri de bine, ci si alte zeci de romani imigranti din zona capitalei S.U.A. Conturul modest transpus in acuarela reprezinta un peisaj transilvan, o definire a sufletului celor ce nu uita de unde au plecat.

In discursul sau de la investitura sa a accentuat asupra coeziunii dintre tara si diaspora.  Klaus Johannis  e primul presedinte roman ce intelege importanta celor din afara tarii printr-un posibil aport la restaurarea unei alte Romanii.

Masinile au demarat lent prin ninsoarea abundenta. Klaus a deschis portiera :

-Multumesc, Florin !

Ma aflu acasa de ceva timp si ca alti mii de sibieni incerc tristetea pierderii unui bun primar. Este ca si cum te desparti de un dascal drag. O alta voce imi spune ca prefacerile orasului nostru pot deveni realitati pentru intreaga tara, si nu e loc pentru regrete.

                                                                           Cosemnat astazi pe 04 ianuarie 2015

Peisaj transilvan -satul Vladeni . Dororthy Maier