Wednesday, December 18, 2013

Poveste de Advent.Je ne regrette rien

Printesa miniona a Frantei straluceste in noptile Parisului inca si Sena nu s-ar putea rasuci in argint fara ecoul unei voci sublime.
Nimic nu poate egala semnul acestui cantec.
Viata e trecatoare si nimic nu doar mai mult decat intoarcerea in trecut.
Marcel Proust a initiat durerea regasirii trecutului, Edith Piaf demoleaza si traieste din plin prezentul.
Suntem in plina asteptare a Craciunului.
Astazi ar fi fost ziua stelei Edith.

Sa ne oprim si sa ascultam cateva minute acest cantec :

No comments:

Cum să urci la ceruri prin poezie

  Am fost coleg de cenaclu cu Luminiță Cioabă [n urma cu patru decenii. De la [nceput a surprins printr-o lirica molcoma și discurs...