Tuesday, December 24, 2013

Amintire cu colinde

Colindatul si perioada sarbatorilor de iarna degenereaza in tot felul de excese.
Supermarket-urile vuiesc la nesfarist in derulearea non stop a cantecelor de Craciun. Acestea isi pierd caracterul sacru.
Sa nu mai vorbim de folosirea lor in reclame comerciale.
In vremea copilariei am crescut intr-un cartier sarac numit Lazaret, dincolo de gara. Am mai scris despre acesta.
Perioada Craciunului pe langa zapezile, saniusul si pomul de iarna cu bomboanele in staniol insemna si bucuria unui belsug temporar al taiatului porcului. Ca in poezia lui Labis ne bucuram ca avem ce manca.
De Craciun bogatii isi mai amintesc de saraci. Unii deschid poetile ostentativ o data pe an. Impart colaci si ceva dulciuri si stagiunea e terminata.
Miracolele zilelor Nasterii Domnului Iisus s-au dezvoltat ca niste teme- fantezii pe fondul saraciei, al neputintei.
O anume stare de consolare a trebuit re-iscata de catre biserica, mai ales cea ortodoxa.
Copiii nu inteleg separarea lumii, separarea dintre print si cersetor.
Prin clasa a doua sau a treia impreuna cu un vara ne-am regasit in imposibilitatea vizionarii unui film la cinema din lipsa de bani.
Fiind perioada de iarna ne-am decis sa mergem prin restaurante cu niste flori artificiale in mana, gasite prin casa si sa cantam si noi steaua.
Nu aveam casete pe vremea aceea si nici discuri cu inregitrari de colinde. Am cotrobait prin cartile religioase din casa si am gasit o colectie de colinde.
Am memorat doua cantece-Steaua si O, ce veste minunata.
Am luat-o din birt in birt pe la mesle oamenilor lalaind. La inceput mai timid, apoi tot mai raspicat vazand ca primeam monede de 5 ori 25 de bani. Unii clienti ne goneau ca pe niste caini nedorii, altii tipau la noi :
-Ba, nu va e rusine. Voi nu aratati a sarantoci, ce dracu'umblati cu Steaua ?
La o alta masa niste cucoane mai bine dispuse ne mangaiau fetele rotunjite de emotie si de frig.
-Ce ne mai cantati acum?
In afara de ceva cantece invatate la scoala si ce mai stiam si noi de prin folclorul casei de la bunici, nimic.
Stiam totusi sorcova. Am dat-o cu sorcova.
-Ba, nenorocitilor, voi ne luati cu sorcova si e inca ajunul Craciunului ? Ia mars de aici.
La alta masa un client se uita fix la mine. L-am recunoscut ca fiind unul dintre colegii de serviciu ai tatalui meu:
-Tu nu esti baiatul lu Mitica de la sectia cardane ?
Am dat din umeri. Faceam pe niznaiul.
Odata cu incursiunile incheiate prin targul Sibiului ne-am impartit banii. Aveam destui pentru cinema, suc, dulciuri.
Dupa cateva zile tatal meu a intrat val vartej in casa. Se rastea la mine, gata sa puna mana pe curea. Am si fugit de partea cealalta a mesei.
-Nu ai ce manca, ai ajuns cersetor prin carciumi? Vrei sa te adune militia de pe drumuri ?
Mi-am dat seama imediat.Nu am zis nimic. L-am lasat pe el sa vorbeasca.
I-am spus senin ca nu stiu nimic.
Mama mi-a luat apararea.
-Te iei si tu dupa toti nesipravitii tai de la fabrica. O fi baut prea mult, cred.
Cam de atunci mi-a pierit putin cheful de colindat.












No comments:

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...