Poezia poeziilor. Emil Hurezeanu

Emil Hurezeanu se enumera printre poeti revolutionari revolutionari ai generatiei ' 80 fara a fi facut caz de apartenenta sa la un anume grup- manifest.
El poate fi revendicat de catre sibieni, sa nu uitam debutul sau din vremea liceului si ca prim presedinte al Societatii literare Radu Stanca pana in 1973. Am avut privilegiul de a fi urmat ca un conducator al acestei societati datorita aprecierii sale si a poetului Stefan Aug Doinas.
Exigenta fata de cultura si fata de lectura rafinata s-a nascut la Sibiu sub indrumarea unor cerchisti de inalta tinuta europeana.
A plecat la Cluj unde a fost primit cu multe reverente in cadrul revistei Echinox.
A revenit la Sibiu si apoi stim cu totii ascendenta sa jurnalistica si de analist politic.
Poezia sa cuprinsa de de un epicism de fluviu alunecator la acelasi nivel cu malul, gata sa se reverse oricand,
Emil Hurezeanu ascunde lirismul intr-o detasare de chirurg lucid, atent si intr-o concentrare maxima. Nu lipseste accentul oratoric, estompat, intr-un discurs sacadat si intrerupt pe alocuri de treceri nebanuite ale persoanelor a I, a II-a si apoi a III-a in intrepatrunderea vocilor ca niste culori intr-o vaza inalta de Galle.
Intr-una din vizitele mele acasa mama mea a gasit intr-un maldar de ziare si carti vechi o pagina ingalbenita de ani, desprinsa dintr-un numar al revistei Echinox. Mi l-a pastrat stiind cat de important e Emil Hurezeanu si incantata sa-l fi cunoscut si sa-l fi servit cateva bucate taranesti si vin de casa. Mama mea nu intelege nimic din poezia sa, insa pretuieste cuvintele sale si se bucura pentru ascendenta sa.

Ii doresc un La Multi Ani de ziua lui nastere !

Ti-e trupul chihlimbar cu viespi Cand in amiaza parul il desfaci Prelung, spalat de ploi, covor de maci De vascuri umede licori sunt imprejur. N-o sa-ti gasesti aicea asteptand Stupar al carui strasnic gand Ar fi sa te-nfasoare Cu grija in urcioare. Din dragoste preaplina El mierea ar imprastia-o. Dar lasa-te privita. Ochii sunt albine mai grijulii Cum ochii unui pictor in insule virgine. Umilenie Denumesc cu acest cuvant intamplari putine ale vietii in petrecerea scumpa a unor oameni cu grija mare unii fata de altii O timiditate de fata germana prabusita in fotoliu dupa comuniune Cu intelegerea nu cosmica ci tandru burgheza a viitorului Imaginat de ea atunci. Citind, poate as spune ca Ingrid, prietena mea profesoara de inot Descoperind inecatul copil in piscina dimineata Si doar depunandu-i trupsorul pe faianta langa ceilalti cursanti Goi inveseliti si nu abuzati de suierul acela melodios iesit intamplator din megafon si inganat intr-o alta limba fericita I believe in angels I believe in angels -N-ar face decat ceea ce trebuia, atunci. Si-apoi eu iarasi citind, seara, Ingrid apropiindu-se de coperta cartii, Ar descoperi figura prabusita in fotoliu in fotografia maronie Cu rochiile lungi din secolul trecut. Si mult va plange intr-o neliniste a intamplarilor ei din zi - Surioara inecatului intreband-o cu privirea despre inecat - Privita de mine din spate, cu ochii impletiti in carliontii ei blonzi o voi alatura nu Clavdiei, nu Bettinei si nici Natasei in tulburarea aceea slavo-germana care emotioneaza atat muritorii cititori Ci micului gangurit de copii umezi la marginea apei Pregatiti acum sa inainteze in viata, asa cum Cuvantul latin gratia l-a prelungit in primele minute pe cel grec kharis - in petrecerea scumpa a unor oameni cu grija mare unii fata de altii.