Insemnari pe un iPhone. Sfantul Constantin si Elena

Aceasta zi reprezinta nu numai o simpla ceremonie religioasa.
Trebuie luate in consideratie incercarile de consolidare a unei blocade din Bisantion si pana la Roma, de zid impotriva invaziilor pagane.
Biserica catolica si ortodocsa celebreaza mentorii liberalizarii crestinismului.
Satele si mai ales oierii se bucura de sosirea verii.
Semnificatia numelui Helena se traduce prin “torta” sau “faclie”. Nu intamplator simbolul focului se asociaza verii, arderii si purificarii.
Se implinesc zece ani de la trecerea in nefiinta a matusii mele Tanti Leana. Era sora mai mica a mamei. Ne-a parasit pe neasteptate. Desi foarte tanara vorbea putin, ii placea sa asculte si evita cearta. Plecata dintr-un sat cu povarnisuri noroioase unde abia auzeai trenul a urmat scoli la Sibiu de una singura, fara sprijin si protectii. A ajuns asistenta sefa a unei sectii de neuropsihiatrie. Toti o iubeau !
Acum cand picturialele ocupa spatiul si timpul cu dive imbuibate, siliconate uitam de femeile adevarate de altadata in bluze tesute in borangic si coborate din modelul Reginei Maria, mame, sotii si mai tarziu bunici bucurandu-se de familiile din jurul lor.
As propune un exercitiu simplu de inchidere a pleoapelor pentru cateva clipe si sa gasim o fiinta asemuita tortei si vredniciei din viata noastra a fiecaruia dintre noi. Sunt sigur ca gasim mereu o mama, sora ori chiar vecina ale carei vieti sa se coleze peste ceea ce numim eroina stinsa in anonimat, in destinul puritatii.
Lumea o ia razna! Si uitam sa ne amintim de femeile de ieri pedepsite sa munceasca in schimburi in fabrici, sa faca naveta ori sa indure praful C.A.P-urilor de la sapa pana la recolta din toamna.
Desigur pentru imbuibatii de astazi navalind cu autoturismele peste trecerile de pietoni ori desantandu-se prin cluburile de noapte randurile mele le par patetism ieftin. Tara lor reprezinta mosia dobandita de cele mai multe ori prin smenozeli, prin te miri ce stratageme. Romania lor devine o republica bananiera cu grupuri de interese si multi saraci. Nu cer o intoarcere la un cadru idilic-pasunist. Putin bun-simt, un moment dedicat celor in suferinta, in nevoi ar fi un inceput.
In urma cu ani o reportera a murit la datorie in judetul Buzau. I-am dedicat un poem. Nu stiu cati altii isi amintesc de ea, de tragedia de la Mihailesti,
Repet transcrierea acestuia cu speranta ca tanara e intr-un loc cu multa lumina si cu multa dreptate, numit paradis:

Elena si cuvantul urcand la ceruri

                                                Se dedica reporterei Elena, surioara apusa intr o zi de mai 

  Undeva la un pont mai potrivnic decit tristetea lui Ovidiu Publius ma intreba umbra dinspre adancuri si furtuni

unde imi e zambetul.
Nu e cantec,
nu e soare si nici adiere si nici somn peste lume,
nu e rana mai deschisa inspre zori la ocean
decat copil singur la parinti,

,
Surioara si zeita intru cuvint , credinta.

Nu e dimineata,
mi as da jumatatea din zi sau noapte
sa fim alaturi, asa cum fratii dioscuri se reunesc uitand
Moartea si Viata,
in fratie.

E luna mai – ploaia aduce florile in covor imparatasei Elena
vestindu–i ziua.

E luna lui mai si seara intrebam la iesirea din sat:
- E departe raiul ?

Nimeni nu mi raspunde si salcamii isi pleaca floarea
sub mii de gene
si lacrimi.