Monday, July 2, 2012

Patria mea

Octavian Paler vorbea despre o tara personala, simpla intruchipata prin parinti. Cei cu parinti minunati ca ai mei sunt binecuvantati.
Ma simt privilegiat sa identific patria cu dragii mei parinti, simpli, nestiutori de cartea lui Kant. Ei stiu sa sadeasca un pom, sa taie vita de vie. Tatal meu a lucrat zeci de ani intr-o fabrica, mai asculta motorul unei masini precum medicul o inima si ii intelege suflul.

Cineva ma intreba deunazi daca imi e dor de tara. Imi e dor de cei din fotografii, nu insa de circoteca de pe Dambovita.
Astazi e ziua Canadei, imi e dor si de aceasta tara minunata  unde fiul meu Sebastian isi duce viata.

PS Multumesc Lilianei pentru trimiterea fotografiilor.

No comments:

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...