Monday, July 23, 2012

Casa portugheza

Amalia Rodrigues Astazi este ziua Reginei genului muzical Fado, un mardi gras al Mediteranei. Nimic mai simplu decat o cana cu vin si o farfurie de peste intr-un birt la marginea marii cu chitaristi sicu o cantareata senzuala - scenariu repetabil in visul oricarui suflet nomad. Doar cantecul si vinul mai pot opri ratacirea, melancolia celui plecat de acasa. Amalia, sa ne traiesti in muzica lasata ca semn in urma ta, precum gradinile in urma primaverii. Chiar daca nu mai esti intre noi, stim ca acolo in lumea cealalta incanti Styxul.

No comments:

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...