Monday, April 9, 2012

Tristete de april

 Am cunoscut-o pe Lia in Montreal in 1991. Lucra la Banque Nationale de Canada. Tocmai emigrase, si datorita unei tenacitati de olteanca din Valcea a reusit sa se ridice in ierarhia corporatiei financiare.
Ne lega o prietenie durabila ca de frate si sora. Ne petreceam dupa ameze si seri la cafea, la o bere si la lungi discutii interminabile.
O caracteriza generozitatea, o bunatate de femeie increzatoare oricarui cuvant mieros.
Era inconjurata de prieteni, colegi, vecini.
Nu uit o seara de aprilie montrealeza cu ninsori de iarna, si nu cu flori de cires. Era ziua mea si i-am zis:
- Haide sa ne benchetuim la Old Munic, un restaurant german cat o hala imensa in mijlocul careia o tribuna circulara-un fel de podium se rotea cu muzicanti germani, o orchestra gen Oktoberfest. Eram client binecunoscut al acestei Hofbrauhaus in varianta canadiana. Vorbeam germana, cinsteam muzicantii regeste.
Lia era plina de viata, isi dorea o familie, un sot pe masura aspiratiilor ei.
In acea seara de aprilie cu o furtuna neasteptata de zapada ne-am aciuat la Old Munic. Aveam masa rezervata in fata orchestrei. Nici nu intram bine in local ca orchestra imi canta valsul meu indragit - Schneewalzer. Si-a aruncat cizmele si ne -am prins in dans. Nu stiu cat de bun dansatori eram, nu garantez, lumea insa ne aplauda, orchestra imi ura mereu : Happy Birthday !
A fost una dintre cele mai frumoase aniversari din viata mea.
Prietenia noastra a durat in timp. Eu am plecat in Florida, ea a ramas la Montreal.
Intre timp ea si-a gasit un iubit, un barbat divortat  cu un copil.  Ea imi relata ca respectivul se arata ca sufletul ei pereche. Individul a fost un profitor ordinar, mizerabil. Lia i-a fost mai mult decat sotie fidela, sluga in ingrijirea baietelului. Dupa ce individul si-a vazut interesele, a parasit-o intr-un mod abject reimpacandu-se cu fosta sotie sau cu o alta amanta. Sunt convins ca nu exista lege in a-l acuza pe acel asa-zis intelectual, inginer IT numit Sorin Suric. Poate buna cuvinta, o constinta nescrisa il mustra. Ii amintesc ca Lia plecata dintre noi, ramane prin ceea ce a fost ca o femeie de bine.
El s-a mutat la Vancouver. Nu avea serviciu, prin 1994 1995, datorita prieteniei mele cu Lia, l-am angajat la un restaurant ca livrator de catering. Ea lucra din greu si il intretinea.
Daca Lia nu i-a reprosat nimic, desi avea inima grea, ii transmit domnului inginer sa-i fie rusine ! Poate cineva va citi randurile mele si ii va trasmite mesajul meu.
Ne-am revazut de fiecare data in vizitele mele in Montreal. Imi era draga, ma incanta reusita ei profesionala, devenise une femme de carrirere.
S-a stins rapusa de o boala necrutoare. Ma intristez ca nu am reusit sa o primesc in Florida, asa cum isi dorea.
Amreceptionat un email din partea fratelui ei Dragos, care se ocupa de ceremonia rememorarii surioarei decedate:
Acum trei ani, in ziua de Pasti, Lia ne parasea. Ii pastram aceleasi amintiri. Sambata 7 aprilie, orele 7,30, ii vom cinsti amintirea la Biserica Sf. Ion din Rm. Valcea, acolo unde odihneste, apoi, in jurul orei 12, ne vom intalni la restaurantul NOIL (la “Nuica”), intr-u pomenire. Ii asteptam pe toti care au cunoscut-o.  
 Nu am putut fi prezent la serviciul religios de pomenire, din pacate, insa cuvintele mele poate vor fi citite si de Lia, din lumea cealalta, a dreptilor.
In amintirea ei postez si valsul zapezii, un imn al tineretii noastre, al unei prietenii, al unei relatii unice de frate si sora.



2 comments:

Nepotul lui Rameau said...

Florine ai un suflet Nobil !

gabi schuster said...

Frumos prieten a avut Lia !

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...