Sambata dimineata. Dupa o sedinta de lucru cu colegii mei de
lucru am mers la un restaurant specializat pe mic dejun, International House of
Pancakes, o taverna deschisa 24 ore. In rutina discutiilor despre vreme si
despre nimic ma intreaba ce se mai aude cu Romania. Le spun ca tocmai s-a
schimbat guvernul cu o zi inainte. Gabriel pune pe cautare schimbare de govern
in Romania,
gaseste o droaie de informatii pe Smart phone.
Discutam in linii rezonabile despre o tara lasata in urma si
despre care colegii mei americani mai tineri cu peste 20 ani nu stiu mai nimic,
si nici nu doresc sa le ruinez micul dejun cu cu istoria de la Burebista pana
la Basescu. De cand cu facebookizarea
cei din jurul meu mai afla cateceva despre mine si despre plaiurile natale.
Nu stiu ce sa le spun. Ma aflu printre ei si ei stiu ca sunt
roman. Imi aduc aminte de baietelul unui prieten din Germania
ce spunea copiilor la gradinita cu multa solemnitate : Mein Vater kommt aus
Rumanien !
- De ce nu te intorci in Romania ? Esti inteligent, ai casa,
ai lumea ta si poate cei de acolo au nevoie de tine…
Tac. Se schimba inca un guvern pe malul Dambovitei si se vor
mai schimba si altele. Oare va fi vreun semn ca ne vom putea intoarce in
Romania ?
Imi sorb cafeaua in timp ce colegii mei trec mai departe in
tineretea fara griji, in bucuria unei zile de primavara, si imi spun ca mai e
loc si pentru mine la umbra zecilor de pomi inverziti, chiar daca nu e acasa.
Nici nu poti cere mai mult in viata !
No comments:
Post a Comment