Sfarsit de vara cu Ruxandra sau despre descoperirea sentimentului fratern
Copil singur la parinti, intotdeauna te situezi intr-o lume a derivei, a spatiului necroit in dimensiunile sufletesti ale convietuirii cu altcineva decat tine insuti.Singuratatea copilului fara frati si surori determina caracterul si culoarea intregii sale existente. Nu stiu cum ar fi fost sa imparti camera, cartile si mai tarziu sa imbraci hainele celui mai mare si sa asculti cu randul muzica sau sa cedezi filmul tau preferat in favoarea altor emisiuni ce tie nu ti plac. O alta voce iti sopteste ca decat in scena cu Cain si Abel mai bine in odaia ta si cu mostenirea intreaga departe de dispute si partajuri. O casatorie ne deprinde nu numai cu exercitiul respiratiei in acelasi tempo si cu renuntarea la viata de celibatar egoist, dar si cu acceptarea familiei partenerului marital. Nu te casatoresti cu intreaga familie, dar uniunile dezvolta familii noi, forte nebanuite. In acest sfarsit de vara tarzie te bucuri de vizita unei cumnate sosite din Romania si esti confruntat cu situatii neintalnite inainte, ca si cum ar trebui sa inveti sa inoti ori mersul cu bicicleta, in orice caz ceva la care nu ai fost supus niciodata. Unchii si matusile dintr-o familie numeroasa te uimeau, alteori te revoltau la sosirea lor si la dezordinea lasata de oaspeti in lumea ta de singuratec. Parintii te dojeneau cu replica: -Tu nu stii ce inseamna sa ai frati… A sosit Ruxandra si iti dai seama ca relatia frateasca nu se limiteaza doar la a schimba cadouri si cateva cuvinte. Amintirile de la tara cu familii rasarite la fiecare casa asemenea palcurilor de flori minunate si mai ales ca tu nu ai avut frate si sora te intristeaza gandindu-te ca in lume fratii se protejeaza unul pe celalalt si nu sunt fiinte izolate in lume. Aceeasi alta voce iti repeta ca familia iti e data, iar dragostea si prietenii se aleg. In timp sfarsesti in a crede ca o casatorie, o prietenie si chiar o mare dragoste se destrama precum artarul cel falnic de la intrare. Poate e prea tarziu pentru o patetica exprimare a dorintelor enuntate intr-un poem mai vechi: Undeva la un pont mai potrivnic decit tristetea lui Ovidiu Publius ma intreba umbra dinspre adancuri si furtuni Acum cand timpul avanseaza cu atat mai mult simtim cicatricea largindu-si durerea ca intr-un trup de brad si cu greu astupi lacrima. Sigur e o tristete tercatoare, iti repeta vocea si te impinge sa mergi inainte. Cumnat ca termen uzitat in limba romana si in mediul actual isi pierde cumva uzanta asemenea unui clopot vechi al carui song imprastie bucurie, armonia familiala. Ai fi dorit sa scrii un poem, si incerci sa alergi din calea literaturii ca de o himera si atunci te inchizi intr-o seara de vara tarzie la marginea casei imaginare din copilarie pe la ale carei ferestre barza nu aducea niciun bebelus, oricat de mult zahar ai fi pus. -Taci, ii spun vocii potrivnice si imi deapan legenda fratilor disocuri, poate una dintre cele mai fascinante povesti cu frati in care doi frati nu puteau trai unul fara celalalt. Am scris candva intr-un poem: Nu e dimineata, Ca vorbitor si de spaniola, in relatiile tale cu lumea latino-americana din America auzi adesea cuvantul cunado ca formula de respect si de adresare. Intr-o buna zi ai intrebat un coleg de serviciu cam cum s-ar traduce altfel acest termen. Cruz imi raspunse direct ca i-ar fi placut sa fiti asemenea cumnatilor. A fi cumnat si a te casatori cu sora cuiva inseamna nu numai o simpla aventura, ci si acceptarea unei relatii noi, investirea cu responsabilitatea grijii fata de sora lor sa. Se lasa vara si incerci sa spui cateva cuvinte despre nedeslusita trecere a luminii mult mai devreme in acea seara si in clinchet de pahare sarbatoresti revederea, iesirea din odaia de altadata pe cand erai gata sa dai jucariile, cartile si totul numai sa ai un frate ori sora, sa iesi din tristetea celui singur la parinti.
|
No comments:
Post a Comment