Poemele ingropate rasar precum florile din iarna

Dansatoare spaniolă
de R.M.Rilke


Cum alb, ţinut în mînă, un chibrit,
cînd încă nu e flacără, se sfarmă
şi limbi ţîşnesc-: începe-aşa, grăbit,
pe lîngă spectatori, în cerc mărit,
fierbinte dansul ei rotund, cu larmă.
Şi brusc e numai flacără, arzînd.
Ea cu privirea muşcă-n păr, flămînd,
şi rochia şi-o-ntoarce-ntr-un ocol
cu iscusinţă, prin acest pîrjol,
din care, goale, braţele cutează
şi, zornăind, se-ntind, ca şerpii-n groază.
Şi-atunci: de parcă-ar vrea întruna foc,
îl prinde şi-l azvîrle la un loc,
c-un gest, poruncitoare şi semeaţă.
Priveşte-apoi: aprins îi stă în faţă
şi nu se lasă,-acolo jos, înfrînt.
Dar, ridicîndu-şi fruntea, zîmbitoare
salută-ncet şi, fără un cuvînt,
ea îl striveşte-n sprintene picioare.
(Traducere Mihail Nemes)