Undeva dragostea mea

Padurea de mesteceni se pierde intr-un kitch rusesc
cu targoveti fumand mahorca zilelor dintr-o zi in colonia de munca a celor ce ii robesc
si ii mint,
mestecenii in argint trezesc copiii desculti, infometati si mereu tanjind dupa lumina de la castel
cu domnite in alb mirosind a iasomie,
isi beau mai departe alcoolul masluit, minciuna contra banutilor murdari scosi din batiste ori ciorapi.

Birtul din pusta desfoliata de flori si hribi isi scartaie suflul de popas pentru cei fara aleea numita
viitor,
le e mintea inchisa intr-un acvariu tulbure
asemenea baltilor din drumurile nationale ori de centura precum hibrizii, avortonii unui ev mediu intarziat la cina digitala,

prostituatele isi tarasc lascive textele pe celularul cu sclipiri de stea roza, ca intr-o reclama victoria secret si isi scriu cu greu mesajele intr-o limba cu greseli de ortografie,
viata insasi pierde sintaxa zilelor
in grohaitul difuzoarelor dinspre mestecenii adevarati si nu cei din posterul de pe pereti.

Se intampla ca vreun telefon sa sune refrenul din Doctor Jivago printre nemernici,
inmarmuresc betivii si plang pe mese,
nu stiu de ce si cum,
inflorirea reginei-noptii din gradina bunicii,
si dragostea inchipuita in odaia iregulara le trezeste privirea ca pe niste lumini bolnave
catre putinele stele ramase
pe cerul deasupra birtului
ingropat
in urma mestecenilor adevarati si nu in a celor din posterul de pe pereti.