Wednesday, March 31, 2010

Banalitatea mortii la tara


Intr-un catun nenorocit Tanti Ghita si-a sfarsit existenta dupa o zi de primavara in plina dimineata de Florii.
A trudit ziua intreaga dezgropand vita-de-vie, a carat apa cu galeata cateva sute de metri, a mai dat mancare orataniilor si gatit pentru fiul ei afectat de tulburari neurologice.
La aproape 80 de ani a parcurs o existenta de sclav cu putine bucurii. La colectivizare socrul ei s-a sinucis aruncandu-se in fata trenului in semn de neacceptare a deposedarii de pamant.
A ramas vaduva si la o varsta la care intr-o alta Europa femei varstnice se bucura de o pensie decenta, Tanti Ghita isi numara putinii talanti tinuti in batista.
Nu peste mult timp cei cativa tarani ramasi in viata se vor sfarsi unul cate unul ca plopii de la drum, instrainati si uitati de proprii-i copii, de propriul pamant modelat cu dragoste de dimineata si pana seara.
Acum cand unii primari, politicieni ingrasati de o viata opulenta sunt prinsi cu te miri ce in sacul lor, sa li se dea ca drept pedeapsa sa traiasca la tara in casa bietei Tanti Ghita cu toaleta in spatele casei, fara apa curenta si fara jacuzzi si sa traiasca din agricultura de subzistenta.
In anii '60 poetul si omul de cultura Wolf von Aichelburg dupa iesirea din puscariile politice si-a petrecut cativa ani in domiciliul fortat in Baragan si in zona Galatiului, Maicanesti, ca om de serviciu la scoala.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...