Moartea in odajdii violete

Dupa amiaza prin vietile defrisate de visuri,
soarele nu-si mai rostogoleste mangaierea trecand odata cu vorbele desarte
mult deasupra ranilor-cratere indoliate,
deasupra carora ecoul nu infloreste,
rezonanta de viori sparte.

Iarna tropaie peste lume,
ne-au rapit copacii cu fruntile blajine,
nimeni nu mai insotetste nepotii pe alei,
cresc fara povestile cu imparati si ilene prea frumoase.
Valea Plangerii se afunda in intuneric,
odaie neincalzita si cerga vietilor de sclavi
nu acopera durerea,

amurgul isi aprinde plasma mortii
cu ultimele raze violete,
mintind mamele si tatii mai mari
ca sunt vapai,
asa cum zapada inseala frate si sora, Hansel si Gretel
imitand zaharul,

pe cand ratacesc in ninsoare,
prin viata defrisata de arborii seculari,
de visuri.