Poem politic de decembrie sau o noua zi incepe ?

Suntem un popor rasfirat, crengi desfrunzite in decembrie !
Nu apartinem nici macar formei de tara ca frunza de tei…
Ne conduce ura, lasitatea sau dezbinarea ?
Romania ca o toamna ingropata fara de gropar si de bocitoare.
Mi-ar fi placut sa fiu grec ratacitor si sa ma ridic cu bratele catre cer asemenea copacilor saraciti de aur, de rod
si batran sa cant bucuria ca in bodega stramta, coscovita cineva asculta.
Raurile nu mai impletesc cristalul si nici oglinda printre coline, spre campii.
Se surpa lumea,
poarta isi inclina cu greu lemnul,
stradela se usuca aidoma rozelor in borcanul de mustar,
ninge peste sat.

Neaua va acoperi gunoaiele, sangele ultimilor artari ca luptatori sfarsind, dar nu ingenunchiind.
Neaua, o minciuna-un pian alb cu clape inselatoare coborand tacerea, si nu cantarea
ingroapa,
mai mult terracotta cohortei in neputinta,
in moarte.