Carte catre un prieten sibian

S-ar zice ca sarbatoririle celor dragi se insiruie ca perlele rare.
La Multi Ani prietenului Corneliu V. Mihail cu parerea de rau ca am mai ratat o intalnire sibiana.
Ma repet uzitand de o sintagma copiata asijderea urandu-i :
"Gand bun si voie buna !"

Sibiul ca un dasag cu cristaluri
Se dedica prietenului Corneliu V. Mihail

1. Pastel de toamna fara frunze ruginite
Gara ingropata in noapte,
funinginea tomnateca isi leagana somnolenta,
ultimul calator trezit coboara lespezile vagonului,
isi impleticeste pasii si nu se grabeste niciunde,
nimeni nu-l asteapta,
nimeni nu-l recunoaste impovarat de ani,
nici el nu cunoaste pe nimeni,
birtul cu copertina ca o prelata de camion militar impietreste inainte de vreme
intr-o natura moarta cu pahare nespalate si alcool prost. Ar fi scena oricarei intoarceri a celui plecat de acasa, cavaler imbatranit cu scutul abia tinut pe umar.
Parcurile au fost cimitire candva,
cladirile neterminate au fost parcuri candva,
boschetarii si hulubii dorm in buna vecinatate pestinentiala, de unde stelele si luna par insecte veninoase.
Dealul Ursulinelor si-a pierdut tramvaiul, asa cum fecioarele violate bucuria,
calator in propriu-i oras,
cu greu soarbe rachiul
cu gandul la prima betie din adolescenta cu vomitat pe zid.

E toamna,
calea padurii e doar alee cu rani sangerande,
de copaci fugariti.
Cate visuri de dragoste vor fi pierit cu trecerea in alta lume a castanilor ?