Bălcescu scria: "Păduri stufoase, în care ursul se plimbă în voie, ca un domn stăpânitor, umbresc culmea acelor munți."
România a ajuns o țară a nimănui.
Țiriac a inițiat deja de ani vânători cu invitați bogați, trufași să-și satisfacă sadismul și plăcerea uciderii.
Facebook-ul abundă de postări cu animale ucise și devenite trofee.
România repetă lecțiile din Africa unde rinocerii sunt pe cale de dispariție.
Probabil cei ce aprobă și legitimează vânătoarea pe teritoriul carpatin și-au însușit tradiția de la Ceaușescu.
România se evidențiază totodată prin acceptul transformării țării într-o groapă de gunoi.
Nu mai încape niciun comentariu.
Mă gândesc revoltat la cei ce lălăie și fredonează cântecul: "Noi suntem români"care parcă rimează cu "stăpâni". Românii reprezentanți la Bruxelles, politicienii și mai toți acoliții lor sunt mândri de aceste isprăvi.
Asociere aleatorie între prințul de Lichtenstein și industriașul Scweighoffer (decimarea pădurilor) ne duce cu gândul la apartenența lor austriacă.
Parcă și o altă companie tot de pe acolo are monopol pe o parte a petrolului românesc.
Unde sunt revoluționarii șoșoci-auriști să cânte din nou cântecele de deșteptare națională.
Pare-se că nu s-a deșteptat niciunul "din somnul cel de moarte".
Poetul Ștefan Aug.Doinaș începea un poem cu versurile: "Un prinţ din Levant îndrăgind vînătoarea/prin inimă neagră de codru trecea"
No comments:
Post a Comment