O prințesă cât o înghețată de fructe de pădure

Vara s-a întins în iarbă
despuiată de falduri

și tu în spatele unui chiparos o privești cu nesaț,

ai dori ca scurgerea de nisip alunecător să zidească timpul

                                                          ea să nu-și oprească alintul în oglindă,

și șoldurile arcuite susțin lumina,

ea se preface că nu știe că tu de acolo o devorezi în mii de scene din nu știi ce filme

ori romane,

și mai departe

cad

hainele culori

înalță fructul din adăncuri,

seva din miresme și polen,

ea si-ar fi dorit ca tu să o întâmpini – de teamă, să nu plece

                                                                  pasăre speriată de pripite gesturi …

Tu ai fi vrut,

ea te aștepta ,

și a împietrit imaginea într-un ecran căt un lac în nemișcare,

între tine și ea.

Ai fi vrut să nu termini inghețata prea repede,

asfaltul zgâlțâie totul

soare, cer, copaci, geamuri.

A rămas  pantoful ei, 

amintire scrijelită la ieșirea către arini.