Newseum își închide porțile

Celebrul edificiu, Newseum, situat în Washington DC , între Casa Albă și Capitoliu își va înceta activitatea, astăzi fiind ultima zi deschisă publicului.

Acest conglomerat al presei a culminat cu expoziții, omagieri jurnaliștilor, și luptătorilor pentru libertate. Activitatea, manifestul muzeului sunt sincronizate cu garantarea libertății cuvântului prin constituție.

Acum când România însumează trei decenii de la schimbările anului 1989, mulți eori adevărați sunt uitați.

Un grup adevărați luptători compus din  Petre Mihai Băcanu, Ștefan Niculescu Maier, Anton Uncu, Mihai Creangă, Alexandru Chivoiu a reușit să conceapă un protest clandestin de tipărire a unui ziar protestatar.

Astăzi foarte puțini vorbesc despre anul 1988 și de tentativa de tipărire a unui ziar potrivnic regimului comunist.

Există falși revoluționari, falși politicieni medaliați și beneficari ai multor privilegii în perioada postdecembristă.

Tiparnița ziarului clandestin a fost expusă ani în șir ca piesă-mărturie a acelui timp de curaj în incinta Newseum-lui din Washington DC.

Acum în învălmășeala trimiterii de mesaje-urări pe net ar fi nimerit să  mulțumim celor ce au contribuit din plin la căderea cortinei de fier.

La multi ani lotului “România liberă”!

Christmas in Burg

Sibiu - Hermannstadt is a city awarded with three Michelin stars and carries hundreds of years of history and culture.

Three decades ago, in the last week of December, the city of Sibiu has contributed massively to the fall of the dictatorial regime.

99 heroes died in the street. More than 200 injured.

Today's democracy is due to their sacrifice. Today, when children and parents enjoy the winter fair, they can listen freely to the Christmas carols

let s pray for them.

They are there with you singing with you all the first holiday night.

New York Times wrote about Sibiu.

This is my city!

A patra lumină de Advent

În timp ce Crăciunul ia forme ipocrite și comerciale, există și locuri ale căror momente sacre nu se destramă.
Sibiul își intensifică aura de burg cultural, în plină iarnă.
Târgul de Crăciun
Devine o emblemă, aduce orașul pe locurile dintîi în Europa. Recent New York Times elogiază Sibiul.
Ultima lumină de Advent împlinește omagiul celor pieriți în decembrie 1989, dar și multor poeți sibieni ca Radu Stanca, Wolf von Aichelburg, Mircea Ivănescu.


Nocturnă
                 de Radu Stanca
Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nţeleaptă.

În jur văd numai porţi şi-n porţi ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste faţă.

Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.

Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă şi coboară,
De nu mai ştiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.

Şi peste tot o linişte ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-şi linge-n somn trudit aripa
Şi printre arbori vechi foşneşte vântul.

Intru-n Sibiu cum intră-n ceaţă luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Şi-n liniştea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Intru-n Sibiu livid, sătul de viaţă.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau faţă
Cu mortul care umblă prin cetate.

A treia lumină de Advent. Seară de decembrie

S-au stins neoanele,

ferestrele dispar pe rând,

împietrește orașul.

coboară îngerii vestitori,

și pentru întâia oară copiii patinează pe rău,

brazii loc își fac,

obloanele pleoape se desfac rostogol de stele.

Crăiasa zăpezii luminile împarte în stânga,

în dreapta-

cristaluri și ecou.

Vine Sfântul Nicolae

Haiku de iarnă

Crăiasa și-a lăsat condurii

fulgii risipesc lumina,

iarna dansează desculță. 

Adventus. Prima lumină

În copilărie m-au fascinat fulgii timpurii, rătăcitori printre crengile bradului.
Nu am fost deloc un apropiat al tainelor liturgice. Am crescut alături de sași și unguri care cu mult înainte de Crăciun se întorceau de la piață cu coroane de brad.
O vecină, Hermann Tante (căreia vecinii îi spuneau Hermănoaia) m-a invitat acasă la ea. Era o femeie solitară, văduvă înconjurată de pisici.Nu primea pe nimeni în casă. Îi plăcea de mine că îi spuneam mereu un sărutmâna lingușitor, de parcă îmi era frică de ea.
O ajutam la cumpărături, îî căram plasele, alteori ne opream la bufetul de la barieră Zorile, unde beam câte o bere, îi plăcea de mine că mă străduiam să învăț limba germană. Hermann Tante se trăgea dintr-o familie austriacă.
Am intrat cu multă teamă în casa burdușită cu tablouri vechi, cărți, mobilă antică și un pian negru.
Pe o masă o coroană cu patru lumânări.
Mi-a spus că era prima seară de Advent
A pus un disc vechi cu cântece germane, A aprins o lumânare și mi-a arătat o cutie cu steluțe, îngeri si multe ferestre semidecupate.
-  Este un Adventkalender și în cele patru duminici consecutive, înaintea Crăciunului aprindem lumânările...
A apăsat pe una dintre ferestrele cutiei magice și s-a desprins o ciocolată învelită în staniol feeric. Mă uitam la pătrățelul de ciocolată. Mi-a oferit-o. Nu-mi venea să o mănânc.
Am strecurat-o în buzunar. Nu m-a văzut.
Tocmai primise un pachet prin cineva de la rude din Germania.
Hermann Tante a adus două pahare de vișinată și ne-am cinstit.
- Să vii și duminica viitoare, da ?
Am plecat în grabă pe scări. Ajuns acasă am tăiat ciocolata în trei, oferind părinților mei să știe și ei cum e ciocolata de afară.
Astăzi am oferit  prietenei mele de origine chineză, câteva calendare cu mici ciocolate. Ca și mine în copilărie, fetița de aproape 6 ani și întreaga-i familie nu aveau habar de Advent.
Spre deosebire de mine a mâncat cel puțin opt ciocolate.
Am atârnat coroana de brad la intrarea în casă, la stradă.
I-am spus Liei că în acest fel Moșul va ști unde să aducă darurile.
Aprind prima lumânare gândul la Hermann Tante și sper că acolo între îngeri va avea parte nu numai de ciocolată, dar și de un pahar de vișinată.

Squanto, the Thanksgiving Saint

Once a man was captured and taken as a slave to Spain.
Bought and educated by some clergymen, he managed to fit in with European traditions, new crafts and escaped to England.
After years in America he found himself alone in his native land.
The tribe of Patuxet was decimated by the plague, probably brought by Europeans.
He found shelter in a community of pilgrims.
An expert in English and his native language, he became the emissary of the understanding, of the good coexistence.
He died young (apparently poisoned) and buried in an unmarked grave.
I wonder if today's church, the schools  honor him enough?

I am convinced that if many of the colonists who arrived in America had followed the example of Squanto, the history would have been different.

NOI -ĂȘTIA-

De ceva timp am nevoie să accesez un curs de limba română pe net, nu se poate mai poate accesa.
Când dai clic pe site-ul cursului se deschide o pagină reprezentând politicienii ce se ocupă de noi -ăștia-, noi cei plecați în străinătate.
Oare cu ce ne ajută pe noi?
Probabil este o invenție a lor pentru a-și insuși mai mulți bani.

http://www.dprp.gov.ro/noul-site-al-ministerului-pentru-romanii-de-pretutindeni-este-www-mprp-gov-ro/

Un poem în stil chinez

Poezia veche din China insumează o tradiție a sensibilității și a unei confesiuni discrete. Dacă în poezia străveche europeană divinul era invocat și incantat, lirica din China se concentrează pe mesajul către natură, către persoana iubită, către cititor. Poemele sunt mai degrabă Ode.

Prințesa Yuèguāng

月光

Undeva în China, dincolo de râul galben,

Luna cuib avea în palmele ei, sus la pagodă,

și pasăre măiastră era,

noapte de noapte drumul corăbierilor lumina pe fluviu,

soldații istoviți de lupte pentru împărați nicicând drumul

                                                 de întoarcere către soții pierdeau.

Prințesa Yuèguāng broderii-mătase întindea între cer și ape:

-   Cămașă îi cos, fiecare lacrimă cade și în perle se preschimbă,

îl aștepta de ani orbind sus la pagodă.

Corăbiile către casă își pierd nordul.

Ea a adormit în crizanteme.

Luna a zburat la ceruri.

Vântul se rostogolește. Greierele adoarme și el.

Ultimul sunet de fluier se îneacă în bambus de toamnă.

Sus la pagodă ciulinii sugrumă noaptea,

e semn că iarna cuib își face,

va ninge peste crizanteme,

peste lumină.

Old Chinese poetry sums up a tradition of sensitivity and a discreet confession. If in the ancient European poetry the divine was invoked and enchanted, the Chinese lyrics focus on the message to nature, to the loved one, to the reader. The poems are rather Ode.

Princess Yuèguāng

月光

Somewhere in China, beyond the yellow river,

The moon nest was in her palms, up at the pagoda,

and my master bird was,

night by night the way of the boats light on the river,

tired soldiers fighting for emperors never getting in the way

                                                  of return to the spouses lost.

Princess Yuèguāng silk embroidery stretched between sky and water:

- His shirt is stitched, every tear falls and the pearls change,

she had been waiting for him for years

at the pagoda.

The ships to the house lose their north.

She fell asleep in chrysanthemums.

The moon flew to heaven.

The wind is rolling. The crickets fall asleep too.

The last whistle sound drowns in autumn bamboo.

Above the door, the thistles whistle at night,

it is a sign that winter is making its nest,

it will snow over chrysanthemums,

over the light.

中國古詩總結了敏銳的傳統和謹慎的表白。 如果在古老的歐洲詩歌中，神靈被喚起並被迷住了，那麼中文歌詞則著眼於對大自然，對親人，對讀者的信息。 這首詩頗為頌。

月光公主
月光

在中國黃河以外的某個地方，
月亮巢在她的手掌中，在寶塔上，
我的主人鳥是
夜夜，船在河上照亮，
疲倦的士兵為皇帝而戰
                                                  回到失去的配偶。
月光公主在天空和水之間延伸的絲綢刺繡：
-他的襯衫被縫了，每一滴眼淚都掉了，珍珠也變了，
他在寶塔等了好幾年。
到房屋的船隻失去了北方。
她在菊花上睡著了。
月亮飛到天堂。
風在滾。 也睡著了。
最後的哨聲淹沒在秋天的竹林中。

在門上方，薊在晚上吹口哨，
這表明冬天在築巢，
會下雪的菊花
在光。

Veterans Day!

Our Heros

Stars and trees

near our hearts stay awake

at the border between oblivion and immortality.

Snow,

it's raining,

or drought over rivers,

 the light is on.

They were there, they are and will be for us,

trees,

stars

and knights.

The soldiers are buried, but not their being.

Florin PREDESCU

Vot la Washington

Noiembrie își pierde ultimele frunze, lăsând loc iernii. Ambasada României e situată intr-o zonă cu parcuri și cu mulți arțari.

O nouă eră e mereu un subiect de agitație și de întrebâri.

Președintele Johannis rămâne liderul preferat al românilor.

I se reproșează pasivitatea, apartenența germană.

În treizeci de ani am avut numai președinți români al căror nume se termină în escu, deci români sadea. Au îndatorat țara. 

Țara e îndatorată, nu sunt autostrăzi etc. Sunt ei mai patrioți decât Johannis ?

Este vina lui Johannis ? La Sibiu unde a avut puteri depline a adus Sibiul pe un loc încununat cu stele Michelin.

Am votat la Amabasada României din Washington DC.

Personalul amabasadei foarte amabil, deschis și purtând uniforma zâmbetului.

Nu am așteptat afară, nu a fost îmbulzeală.

Felicitări personalului ambasadei!

SIBIU pentru Johannis.Simina Constantinescu

Sibiul a cunoscut o reverberație unică și amplă. Nu poate fi egalat de niciun alt oraș din țară, și aceasta datorită lui Klaus Johanns.

Poziția lui de președinte nu a cunoscut aceeași libertate ca pe plan local, la Sibiu, tocmai din cauza puterii legislative limitate, și apoi a unui guvern potrivnic.

Sibienii pot confirma schimbările pozitive și se mândresc cu președintele Klaus Johannis.

Deși calomniile și atacurile nejustificate curg în serie pe plan internațional sunt de necontestat.

Dintre susținătorii sibieni implicați dezinteresați se remarcă prin activitatea de benevolat și de activist de campanie electorală, Simina Constantinescu, o strălucită profesoară de liceu și un cetățean exemplu de implicare civică în viața cetății.


Ea este conștientă că eșecurile politice din România ultimilor ani sunt cauzate și de nepăsarea populației vizavi de participarea la vot.

Cetățenii cu drept la vot trebuie sa fie prezenți la urne.

Un alt element rămâne asimilarea de către populație a cunoașterii manifestului și programului de reforme prezentate de către politicieni în campania electorală.

Simina și-a dedicat zile în șir ca un susținător de elită al PNL-ului și al președintelui Johannnis. Nu a împărțit portocale ori alte pomeni, ci s-a folosit de forța bunului simț.


Votăm Johannis pentru o Românie nouă!

Poveste de Halloween

Toamna se răsfață în ultimele zile de vară indiană. Culorile izbunesc în incendii peste ape.

La marginea fluviului la National Harbor activitățile premergătoare zilei de Halloween contribuie la bucuria copiilor, a părinților, a intregii comunități.

Lilly Pierce, neobosită activistă pentru drepturilor câinilor abandonați continua acțiunile de caritate prin a sprijini câteva centre- adăpost pentru căini abandonați.

Ea insăși a adoptat câțiva câini și-i consideră copiii ei.

Pe 27 octombrie a avut loc un concurs de decorare a dovleacului, simbolul sărbătorii târzii de toamnă.

Maestrul bucătar Gaylord a obținut primul loc într-o competiție cu zeci de candidați și trofeul pentru cel mai bun sculptor- decorator al dovleacului.

Lilly Pierce a obținut la rândul ei dovleacul transformat in opera de artă, fie ea trecătoare  și l-a expus în holul unui adăpost de câini.

Căinii orfani vor avea și ei parte de atmosfera festivă și minunată a Halloween-ului, la
Animal Welfare League of Arlington,