Sigur că ideea unui protest cu magnitudine maximă ar genera ceva schimbări.
Diaspora romaneasca e destul de dezorganizata si de departe nu seamana a fi o comunitate inchegata.
Avântul revolutionar cu care se inflacareaza unii pune multe intrebari:
1. Oare participantii sunt diasporeni plecati de mult timp, ce au indurat ororile comunismului vor veni sau doar emigrantii economici - inca cetateni romani, veniti la munca ?
2. Cei ce nu mai sunt cetateni romani cum vor concilia faptul ca fiind cetateni straini pentru Romania, vor protesta in afara tarii pentru care au jurat credinta, loialitate ?
3. Exista un program, un manifest stabilit, un proiect care in conditiile unor schimbari radicale sa aplice o inlocuire a sistemului corupt ?
4. Cu ce sse vor alege protestatarii in urma actiunii de pe 10 August ? Vor avea aceleasi drepturi cu romanii din tara ?
In alta ordine de idei, multi romani au parasit tara din motive politice. Unii si-au riscat viata trecând frontierele. Si-au construit o alta viata, copiii lor se dezvolta pe alte dimensiuni, au alte perspective.
Au plecat incrancenati din Romania.
In mare parte actiunea revine poporului din tara, sa schimbe prin diferite mijloace climatul social-politic: prin vot, prin lupta, prin autoinstruire, prin schimbarea mentalitatii.
Poate cei din tara ar putea invata de la confratii lor din afara ca sticlele goale de plastic nu se arunca oriunde, ca e nevoie de reducerea analfabetismului, e nevoie de mai multa disciplina si mai putin manelism.
Sa nu uitam de Revolutia anului 1848. A fost si un act de emancipare adus de la Paris.
Cat de mult imprumuta poporul din exemplele oferite de catre tari ca Elvetia, Germania, Olanda etc ?
1 comment:
La aproape treizeci de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, România rămâne o ţară divizată, cu partide nereformate şi o imensă masă inertă de cetăţeni cu drept de vot. Naţiunea se află în faţa unei penurii de proiecte de ţară şi de obiective economice măreţe care să o poată mobiliza.
Post a Comment