In seara de Ajun

Unul dintre cele mai strălucitoare colinde de Crăciun rămâne Stille Nacht, heilige Nacht, atestată in Oberdorf, Austria in 1818.
Pierderea manuscrisului original a făcut ca autorii acestui inegalabil segment muzical sa fie îngropați in uitare.
Manuscrisul a fost redescoperit si găsit in 1995.
In copilărie prin anii 70, un grup muzical german (RDG) Ikarus, a concertat la Sibiu.
In finalul spectacolului au îngenuncheat și au intonat acest cântec.
A fost o revelație fantastică.
O altă atingere magică a acestui cântec a fost în anii 80 pe când la serbarea de iarnă(căci nu puteam pronunța oficial termenul de Crăciun) colega mea de breaslă de atunci, Carmen Johannis, intr-o școală cu copii afectați de dizabilități psihice au reprodus Stille Nacht...
Au cântat mai mult decât sublim !

CRĂCIUN FERICIT !

MERRY CHRISTMAS ! FROHE WEIHNACHTEN ! FELIZ NAVIDAD ! BUON NATALE !
聖誕節快樂 ！

Last Light

December by the Lake

The Pinetree bend his entire porcelain

In thousands of bells.

The forgotten geisha – the always white last goddess in the heavy snow,

Skating

And singing,

The long winter night shakes the flakes,

Her shoulders,

Her eyes

Light the forest – newborn Lord star.

A patra lumina de Advent, Craciun pentru caini

Romania a devenit un fel de autoflagel, un fel de autodistrugere si cadere libera in delasare, ura si lipsa de consideratie.
Cainele a insemnat mereu un partner de loialitate si de armonie universala.
Ar fi povesti minunate cu caini eroi, fiinte parca desprinse din regnul binelui.
O poveste adevarata ar incepe cu un caine dintr-un sat banatean. Stapanul fusese condamnat la cativa ani de temnita. Intr-una din zile un vecin a strigat-o de dincolo de gard pe sotia celui inchis ca omul ei a fost eliberat. Cainele a rupt lantul si a fugit spre gara sa-si intampine stapanul, abia iesit din inchisoare.
O alta istorie petrecuta nu de mult timp in Australia. Un caine Dobermann, adoptat a insfacat de  scutece un copil si l-a scos din calea unui enorm sarpe veninos, in fata casei. Cainele a fost muscat, A fost dus la spital si salvat.
In Romania cainii abandonati au devenit un brand.
Desi eforturile autoritatilor au intreprins cativa pasi pozitivi este de asteptat si din partea oamenilor o contributie minima.
La inceputul lui decembrie ac intr-un sat din Constanta un caine vagabond a iesit in plina strada carand mana unui om ucis intr-o altercatie bahica.
Undeva in Virginia, la ocean o doamna de origine romana isi dedica nu numai timp, dar si parte din venituri in a ajuta cainii abandonati.
Actiunile ei nu se reduc doar pe teritoriul american, ci si in Romania.
Mihaela Taylor a intreprins nemumarate voiaje la Bucuresti fiind alaturi de Mona Semeniuc, o activista pentru drepturile animalelor ce si-a dedicat viata in salvarea a zeci de caini fara adapost.
Mihaela este modesta si nu doreste publicitatea.
Alungarea ori abandonarea cainilor reprezinta transformarea unei tari intr-un sat fara caini.
Nu peste mult timp vom fi si mai blestemati si vom ingaima in ruga versurile populare:
"Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne…"
Poate va fi prea tarziu.

A treia lumină din Advent

În această săptămână am plecat din Sibiu spre S.U.A. O iterație a plecării de acasă....
După zeci de ani nu mai pot spune care e casa adevărată.
Poate aș fi dorit să mai stau cu mama, dar lipsa de perspective din România, imposibilitatea găsirii unui post decent mă împinge să nu pot accesa bucuria unei șederi la Sibiu.
Pensia mamei nu-i permite să trăiască în limitele normalului. Ce înseamnă 800 de lei ?
Ce s-ar face dacă nu aș ajuta-o ?
Cu apă chioară si aer nu prea putem trăi. Așa că pot oferi un răspuns atâtor prieteni si rude ce mă întreabă când vin acasă sau de ce nu vin acasă?
Cu fiecare zbor de peste si peste ocean mor puțin câte puțin.

De Ziua Recunostintei

Ziua in care trebuie sa zicem multumesc destinului ori Domnului pentru ca apucam o alta toamna imbelsugata, inseamna si sa ne gandim la cei ce nu au sau se afla in momente grele.
Exista oameni ce traiesc din bucuria daruirii celorlati din jur si din  a duce putin soare.
Lilly Pierce isi petrece foarte mult timp in a fi alaturi de copii necajiti din Romania, de cainii abandonati, dar si de pensionari, veterani din S.U.A. a caror soarta nu e intotdeauna fericita.

HAPPY THANKSGIVING!

Lumea din poemele mele, Grâu nordic

 Încerc să refac momentele din viață când nu exista selfie și nici facilitatea de a importaliza trecerile mele prin lume.

 După mai bine de trei decenii am reîntâlnit o iubire-pasiune iscată într-o sală de cursuri la Freiburg.

 Eram studenți la germană. Ea elvetianca, eu român din Sibiu.

 S-a întâmplat să fim vecini de bancă. O priveam îndelung și pe vremea aceea mă uitam de sus în jos și de jos în sus. Era îmbrăcată într-o fustă cu pliuri în ape colorate și un galben țipător. Bluza strâmtă subțire, un alb imaculat îmi iscau senzația unei pierderi de șine pe malul râului, în crânguri de arini. 

 Sărmanul profesor Ioachim Thurow se străduia să ne vorbească despre nu mai știu ce valori gramaticale. I-am scris un bilet oarecum dulce  (“billet doux” o reminiscență din lecturile  francize, poate Moliere). Mi -a răspuns:

-              Eu sunt Madeleine, din Lausanne.

 Am continuat să ne scriem. Un schimb de bilețele, un chat într-o formă incpienta.

 În decurs de o oră ne știam parcă de când lumea. Uitasem amândoi de orele de germană….

 Urma să mai mergem la un curs despre Thomas Mann. Teii din Freiburg, râurile miniaturiale, briza verii împânzeau orașul și ne trezeau noi imbolduri.

 Când s- a ridicat, și-a strâns caietele și creioanele în grabă.

-              Ei, unde te grăbești ? O, Doamne ești atât de înaltă și suplă….Am greșit măsura ! Am replicat eu.

 A pufnit în râs. Era înaltă, vorba aia, ar fi spart semințe pe capul meu,

-              Hai la o bere, Mergem mâine la Thomas Mann.

 Nu a zis nimic. Aveam îndeajuns să o cinstesc cu o bere, două. Am luat-o înainte glonț spre berăria din spatele universității. Am găsit o masă într-un colț cu vedere la stradă pietruita cu zeci de studenți și biciclete multicolorate.  Avea părul blond- arămiu, înspre roșcat și pistruiata. Mă privea , nu zicea nimic. Și-a aprins o țigară.

 Tăcerea ei m-a redus și mai mult la inferioritatea mea de om cu apucături balcanice. Vorbeam tare, cu gesturi largi, intram în vorbă cu alte mese, cu ospătărița. Cui i-ar fi păsat de un român în acea după amiază de vară ?! O altă față de la o masă vecină m-a întrebat:

-              Kommst Du aus Rumaenien ?

 Am început să vorbesc cu intrusa  lipită de masă noastră cu tupeu despre sași. Ea lucra la un studiu de istorie a limbii germane. I-am înșirat ceva fraze în săsește, îi relatam momentele mele din copilărie.

 Madeleine o privea pieziș. Și-a aprins o altă țigară. La un moment era aproape să plece. I-am spus celeilalte în limba română, că ar fi bine să vorbim altădată despre sași și despre văile din jurul Sibiului. A plecat la fel de repede cum și venise.

 I-am atins mâna colegei mele de bancă și i-am spus că e minunată. Am mai comandat bere. Seara s-a strecurat pe nesimțite, ne întorceam pe stradelele întortochiate, am fi vrut ca noaptea să nu se termine. 

 Devenisem nedespărțiți. Ne făceam temele împreună, rupeam șandvișurile în două, mușcam din același măr pe rând, alteori chiar degustam înghețatele multicolore dispuse în conurile crocante. Îi spuneam mereu că se îmbrăca mereu cu culorile înghețatei : zmeură, afine, fistic și vanilie, că vreau să o mănânc încet să nu se termine niciodată.

 Eram prezenți la toate activitățile studențești: petreceri, cenacluri, filme, excursii.

 Într-o duminică am vizitat lacul Mummelsee din munții Pădurea Neagră. Deși era vară la cota de peste 1100 metri era destul de frig. Profesorul de germană ne-a vorbit despre legenda lacului împresurat de nuferi sălbatici și de sirene seducătoare. Poetul german Moerike scrisese un poem celebru despre acest lac, Die Geister am Mummelsee(Fantomele de la Mommelsee). Totul se întâmplă în poezie și romantism. Se spune că lacul e bântuit de fantome, spirite rele și nimeni nu îndrăznește să se scalde … Le-am vorbit colegilor de excursie că și în România există legende și poeme despre strigoi. Nici una, nici două m-am dezbrcat și am plonjat în apa rece ca gheața. Am înotat, am chiuit, am ieșit pe urmă spunând că niciun șarpe ori fantomă nu mă atinge. 

Înainte de a intra în lac

 Devenisem eroul local de câteva minute, unii m-au fotografiat, alții m-au aplaudat, Madeleine m-a strâns în brațe întrebându-mă dacă nu îmi era frig. Lumea mă recunoscuse și pe terasa unei cabane, unde am primit câteva Obstle pe gratis din partea casei (în germana locală Obstle fiind rachiu natural din fructe)

 Au trecut câteva săptămâni și a venit timpul sfârșitului de curs…Ea trebuia să plece înapoi în Elveția.

 Am avut petrecerea de adio la Institutul Germano-Japonez. Am dansat, pălăvrăgit până în zori. 

La petrecerea de adio

 Madeleine avea o mașină roșie japoneză, sport. Ne-am îndreptat înspre locuința mea parcurgând un drum printer lânuri de grâu târziu, o prelungire parcă a părului ei, devenise crăiasa verii, a vieții mele. 

Reîntâlnire la Freiburg

 Ea a plecat. Ne-am revăzut de câteva ori la Muenchen, din nou la Freiburg, ca pe urmă să nu mai știm unul de altul până de curând când ne-am reîntâlnit pe Facebook, după 30 de ani,

 A rămas poemul de atunci:

 Grâu Nordic

 Trezindu-te-ntr-un vis mai vechi

 și spre toamnă dealurile sau munții

 că-ntr-o-mpreunare fericită a versului clasic

 cu obrăznicia lăbărțată a noului poem,

 deschizi ochii.

 moleșeală trecută a aurului vechi

 împresurându-te,

 încerci să alungi lumina. Femeia înaltă conducând automobilul

-tu o privești, doar atît cât să nu fii observat,

 și cât de repede uzată imagine a părului ei blond

 cu lanurile îți vine-n memorie,

 ai vrea să-ncerci altceva, grâul acela din august și un cireș

 necules

 aprins și totuși rece râd aidoma unui copil bătrân.

 Femeia își aprinde țigara

 preocupată de drumul dintre lânuri,

 îi ating genunchiul – povestești cum în adolescentă o tânără

 căreia-i dedicasesi primele versuri s-a măritat de timpuriu

 și tu sufereai, ea plecase într-un oraș mai mare, te-ai dus

 în seară nunții, mințind că te aflai întâmplător

 în preajma restaurantului

 și i-ai sărutat mînă dorindu-i fericire.

 Rătăcești o vreme căutînd cuvîntul “afine” în germană

-vrei să –i spui cum miresei din primele poeme

 i-ai dăruit afine crezând că asta te face mai original- pvestirea rămâne neterminata.

 îi spui că asemuiesti cu cea din adolescență,

 îi săruți mână în grabă –

 ea râde, deși cu ochii umezi îi place jocul acela târziu

 de-a frumoasă din pădurea adormită.

 Lanurile de grâu se pierd în urmă,

 parcele de beletristică siropoasa

 de care mulți fugim,

 dar ce e nou în fuga de rostirile directe ,

 ea întorcăndu-și privirea spre ține.

 

 Tu încetezi a mai crede în granița dintre real și literatură

parându-ți ireal acel grâu din august

 în timp ce ea se întinde în iarbă

 și-ți vorbește despre lipsa simțului ridicolului 

la poeți ți la copii...

Madeleine după 30 de ani

Redundanta durerii

In Florida am inteles ce inseamna sa fii lovit de cateva ori de furtuni, de salbaticia naturii din fata careia cu greu poti fugi.
La fel si destinul generatiei parintilor mei, al bunicilor mei striviti de statutul omului sarac!
Astazi sarbatorim Sfantul Dumitru, eoru crestinsi victorios.
Tatal meu, numit Dumitru ramane asa cum trebuie sa existe orice tata in noi si sa fie cinstit.
Un om plecat de la tara si ucenic la patroni germani, apoi in comunism muncitor in trei schimburi intr-o fabrica.
A crezut in bine, in onoare si intr-un viitor mai bun.
In ultimii ani ai vietii a inceput sa regrete ca a ramas in Romania.
Avea o vorba si o repeta mereu:
"Desteptii pleaca mereu de acasa...."
Regret si astazi ca nu mi-am adus parintii alaturi de mine in America.
Intr-un an, in octombrie am facut vin acasa la Sibiu.
Desi tatal meu la aproape optzeci de ani si lovit de un accident cerebral nu se lasa. Ma invata cum se storc strugurii, cum se pregateste vinul.
Pentru unii povestile despre parinti si despre generatiile de tarani, palmasi sunt o eticheta gratuita.
Am pierdut oamenii buni, am pierdtut adevarata istorie, si am ajuns unde am ajuns, intr-o tara vandalizata si abandonata de proprii-i lideri.
Draga tata, acolo unde esti, La multi ani si sa stii ca strada Ana Ipatescu nu te uita, asa cum nu uitam ceilalti vecini si oameni de bine.

Romania si problema gay

Iata ca Romania a gasit o alta supapa de abatere a atentiei de la problemele esentiale ale societatii.
Homosexualismul a devenit un flagel atomic si oamenii nu mai pot dormi noaptea.
Tarile tolerante si democratice se pare ca nu o duc mai rau si bunul mers al societatii lor merge inainte.
De ce nu se face un referendum pentru reducerea abuzurilor conjugale, ale violurilor, ale actiunilor pedofile ?
De ce nu se face un referendum pentru atatea si atatea ?
Vor trece alte decenii si Romania nu-si va corecta prioritatea luptelor pentru o viata mai buna.

Dupa uragane

Abia a inceput sezonul uraganelor in zona de sud-est din SUA si Florence a facut ravagii in Carolina de Nord.
Oamenii nu invata niciodata. S-a stiut din timp de puterea furtunii, s-au emis avertizari, insa nenumarati cetateni au refuzat sa se evacueze.
Au fost cateva victime si peste 400 de sinistrati au fost salvati de catre echipele de interventie.
De ce trebuie ca in ultimul moment al urgiilor sa inteleaga ca nimic nu e mai de pret decat viata ?

Protestul, guvernul și diasporenii

 Pe 10 august Bucureștiul și România întreagă cunosc o destablizare politico-economică.

 În S.U.A. au avut loc în ultimii ani proteste foarte puternice soldate cu victime și cu pierderi materiale. Fie proteste îndreptate împotriva abuzului polițienesc, fie împotriva președintelui Trump, și în urmă cu an în Virginia un marș în orașul Charlotsville a readus întreaga America la conflictul dintre albi și afroamericani.

 Aș adaugă și protestele din Hamburg cu ocazia vizitei lui Trump, și apoi cele din Franța în urmă finalei cupei mondiale de fotbal din Rusia ac.

 Dacă e să punem scenele ca într-un album tematic remarcăm că protestele se definesc prin gruparea maselor, nu întotdeauna ghidate de un program de revendicări politice ori de altă natură. Canetti vorbea în eseul său din 1960 Masele și puterea : “Numai stransi laolaltă oamenii se pot elibera de poverile distantării”. Într-o clasificare a tipurilor de adunări (grupări) de meșe distingem pe cea a agresivității și a redeșteptării.

 Într-un rezumat simplu ceea ce se întâmplă la București se repetă oriunde, cu un mic amendament. Rămâne starea conflictuală accentuată între guvern și președinție, între politicieni și votanți,  între salariații bugetari și mediul privat, și între jandarmi și cetățeni.

 Vorbind despre guvern, apărat de către jandarmi ar fi fost necesară aplicarea unor măsuri de tactică, de strategie polițienească adecvată țărilor democratice, de identificare a ultrasilor, a elementelor criminale și a izolării lor.

 Pe de altă parte protestul nu poate fi un act nejustificat de sălbăticie, de manifestări asociale. Aici se cere participarea ministerelor de resort. Nu toți protestatarii fac parte dintr-o haită de huligani.

 Cunosc persoane din diaspora sosite la protest animate de ideea schimbării vieții în România și să poată regăsi un acasă similar țărilor de imigrare. Se vorbește și despre elemente oștile, gen mercenari, chiar de sorginte extremă Antifa.

 Să nu uităm contribuția masivă a votanților din diaspora din 2009, și din 2014.

 Prezența diasporei în viața României deschide o perspectivă nouă. Mulți imigranți români ar putea aduce nu numai un capital financiar personal, ci și o contribuție directă pe piața muncii, rezultantă a experienței lor profesionale. Poate într-o altă viață vom putea parcurge o distanță de câteva sute de kilometri pe autostradă  nu în 8 sau 10 ore.

 În momentul de față avem priveliștea tristă ca după un cataclism natural. De data această retrăim disperarea unui eșec politic românesc, pe fondul schimbării de guverne, de rotație de cadre, de partide,

 Într-o radiografie psihologică descrisă de Canetti, o continuare freudiană, frica și frustrările adunate în timp justifică degradarea protestelor în violență.

 Politicienii, guvernatorii ar trebui să țină cont de doleanțele celor ce i-au votat, și în mod democratic le-au dat girul.

 Cred că în loc de a striga slogane, de a scanda injurii avem nevoie de un program de remediere, de restaurație menit să ofere autostrăzi, o reducere a decalajului social, o bază de producție fiabilă.

 Oare este normal să ne situăm pe locul 5 ori 6 la producții de cereale, vândute în alte țări europene cu care reușesc să-și crească industria cărnii (Ungaria, Olanda etc) ?

 Sunt convins că protestele vor continua, că nemulțumirile oamenilor, disperarea îi vor împinge să iasă în stradă.

 În mod normal toate forțele politice să-și aducă aminte de lecția lui Lăpușneanu, de puterea maselor.

La proteste înainte !

Sigur că ideea unui protest cu magnitudine maximă ar genera ceva schimbări.
Diaspora romaneasca e destul de dezorganizata si de departe nu seamana a fi o comunitate inchegata.
Avântul revolutionar cu care se inflacareaza unii pune multe intrebari:

1. Oare participantii sunt diasporeni plecati de mult timp, ce au indurat ororile  comunismului vor veni sau doar emigrantii economici - inca cetateni romani, veniti la munca ?
2. Cei ce nu mai sunt cetateni romani cum vor concilia faptul ca fiind cetateni straini pentru Romania, vor protesta in afara tarii pentru care au jurat credinta, loialitate ?
3. Exista un program, un manifest stabilit, un proiect care in conditiile unor schimbari radicale sa aplice o inlocuire a sistemului corupt ?
4. Cu ce sse vor alege protestatarii in urma actiunii de pe 10 August ? Vor avea aceleasi drepturi cu romanii din tara ?
In alta ordine de idei, multi romani au parasit tara din motive politice. Unii si-au riscat viata trecând frontierele. Si-au construit o alta viata, copiii lor se dezvolta pe alte dimensiuni, au alte perspective.
Au plecat incrancenati din Romania.
In mare parte actiunea revine poporului din tara, sa schimbe prin diferite mijloace climatul social-politic:  prin vot, prin lupta, prin autoinstruire, prin schimbarea mentalitatii.
Poate cei din tara ar putea invata de la confratii lor din afara ca sticlele goale de plastic nu se arunca oriunde, ca e nevoie de reducerea analfabetismului, e nevoie de mai multa disciplina si mai putin manelism.
Sa nu uitam de Revolutia anului 1848. A fost si un act de emancipare adus de la Paris.
Cat de mult imprumuta poporul din exemplele oferite de catre tari ca Elvetia, Germania, Olanda etc ?

Bonne Fete, Canada !

Canada ramane o tara mama si binecuvantata.
Astazi isi serbeaza ziua de nastere.
Este tara in care fiul meu a copilarit si as spune cu nostalgie ca am trait momente pe care mi le-as fi dorit in copilaria mea.
La Multi Ani, Canada !

TIberiu Dianu Statalitatea pentru teritoriile SUA: Un proiect de ţară

Tiberiu Dianu Statalitatea pentru teritoriile SUA

 

Discursul politic actual, înainte și după fierbintele an electoral 2016, gravitează în jurul unor idei simple şi de bun simţ, dar grandioase în acelaşi timp, precum: a face America mare din nou; revitalizarea comerțului; recuperarea locurilor de muncă subcontractate extern de la națiunile care au beneficiat de pe urma globalizării; și consolidarea armatei, slăbită de pe urma politicilor demagogice.

În prezent, produsele fabricate în Statele Unite sunt mai puțin competitive pe piețele internaționale, în timp ce armata americană este, probabil, incapabilă să mai lupte cu success într-un război pe două fronturi în acelaşi timp.

Între timp, dușmanii tradiționali ai Americii de pe arena internațională și-au reconfigurat viguros politicile de expansiune teritorială. Rusia își extinde sfera de influență atât în ​​Arctica, precum și în Pacific. China își impune unilateral granițele în zona disputată a Mării Chinei de Sud, în timp ce Coreea de Nord a declarat că este gata să lanseze un atac nuclear împotriva Statelor Unite.

În plus, națiuni războinice, cum ar fi Iranul și Venezuela, îşi afișează discursuri bombastice despre dominația regională, în timp ce terorismul internațional continuă să se extindă.

În consecință, Statele Unite trebuie să își perfecţioneze retorica despre o nouă eră a grandorii și a excepționalismului american. Nu mai este însă vorba despre rolurile anterioare, de "jandarm mondial" sau de "constructor de națiuni", ci despre modul în care America își poate recâștiga măreția pentru ea însăși, nu atât pentru lumea care o înconjoară.

În acest sens, trebuie să ne reamintim de perioadele trecute când America era, într-adevăr, mai mare (la propriu şi la figurat!). Să recapitulăm succint câteva dintre acestea.

1. Războiul hispano-american din 1898: suveranitatea SUA se extinde asupra fostelor colonii insulare spaniole Cuba, Puerto Rico (în Oceanul Atlantic/Marea Caraibelor), Guam și Filipine (în Oceanul Pacific), și mai târziu, asupra Canalului Panama (în 1903). https://seventhgradehistory.wikispaces.com/file/view/DIVI444.jpg/84936297/720x495/DIVI444.jpg

2. Anii Primului Război Mondial (SUA a intrat în război în 1917): administrația americană se extinde în Haiti (1915), Republica Dominicană (1916), Insulele Virgine Americane (cumpărate de la Danemarca în 1917) și în zona Rhinului, din Germania (1918). https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0a/US.EEZ_Pacific_centered_NOAA_map.png

3. Perioada din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial: ocupația SUA are loc în Islanda și Groenlanda (1941), părți din Austria și Germania, inclusiv Berlinul de Vest (1945), Japonia și Coreea de Sud (1945), zona Triest/Italia (1947); se înfiinţează protectoratul american asupra Insulelor din Pacific/Micronezia, din vestul Pacificului (1947). http://www.lib.utexas.edu/maps/united_states/us_terr_1970.jpg

Pe de altă parte, Statele Unite au o tradiție îndelungată de a-și transforma teritoriile și posesiunile în state, atunci când imperativele vremurilor le-au cerut să facă acest lucru. De altfel, majoritatea statelor din componenţa SUA, cu excepția primelor 13 foste colonii, au fost ele însele teritorii înainte de a deveni state. Ultimele teritorii care au căpătat statutul de stat au fost: Oklahoma (în 1907), New Mexico și Arizona (ambele în 1912), Hawaii și Alaska (ambele în 1959).

În prezent, există 16 teritorii ale SUA, dintre care cinci sunt locuite permanent: Samoa Americană (AS), Guam (GU), Insulele Mariane de Nord (MP/NM), Puerto Rico (PR) și Insulele Virgine Americane (VI). Restul celor 11 teritorii sunt insule mici, atoli și recife coraliere răspândite în Oceanul Pacific și în Marea Caraibelor, fără populație permanentă. https://www.youtube.com/watch?v=JLX0Qh80nzU

De asemenea, există anumite diferențe constituționale și administrative între aceste teritorii. Unele teritorii sunt sau nu sunt încorporate (ca parte a Statelor Unite propriu-zise) și au sau nu au un guvern organizat (adică desemnat printr-un act organic emis de Congresul SUA).

Astfel, există teritorii încorporate şi organizate ale SUA (cum au fost Alaska și Hawaii până în 1959). În prezent, în SUA există doar teritorii încorporate şi neorganizate (Atolul Palmyra), teritorii neîncorporate şi organizate (Guam și Insulele Virgine Americane), teritorii neîncorporate şi neorganizate (Samoa Americană și alte insule, atoli și recife din Oceanul Pacific și Marea Caraibelor), precum şi state asociate de tip dominion sau comunitate/commonwealth (Insulele Mariane de Nord – commonwealth, și Puerto Rico – stat liber asociat).

Alte foste teritorii ale SUA au devenit țări independente, cum ar fi Cuba şi Filipinele, ori state asociate cu SUA, cum ar fi Statele Federate ale Microneziei, Insulele Marshall și Republica Palau.

Trebuie menționat faptul că, exceptând Cuba (fost teritoriu) și Filipinele (fost commonwealth), celelalte trei foste teritorii americane menţionate mai sus, în prezent state asociate, și-au câștigat independența în cadrul Tratatului de liberă asociere (Compact of Free Association, COFA). Acest tratat permite Statelor Unite să aibă autoritate deplină asupra aprovizionării, apărării, asistenței medicale și a altor servicii guvernamentale (cum ar fi serviciile federale de comunicații și poștale) în entităţile statale respective, precum şi a asigurării dreptului localnicilor de a lucra în SUA și a americanilor de a lucra în aceste state asociate. https://lh6.googleusercontent.com/-_DuPY_-IF2g/TYQv7h-_gCI/AAAAAAAAAUE/Cyir32pyz1c/s1600/MapofTTPI_Trust+Territories+of+the+Pacific+Islands_1961.gif

În ciuda diferențelor de organizare locală, elementul comun al tuturor acestor entităţi este că toate sunt teritorii (sau foste teritorii) ale SUA. Pentru motivele evidente menționate mai sus (de ordin strategic, militar și economic), este nevoie de o nouă abordare, serioasă şi neîngrădită, în a acorda statutul de stat american pentru cel puțin cinci teritorii: Samoa Americană, Guam, Insulele Mariane de Nord, Puerto Rico și Insulele Virgine Americane.

Un alt pas poate include atragerea în noua construcţie federală şi a entităților actuale ale Tratatului de liberă asociere (COFA), adică Statele Federate ale Microneziei (FM), Insulele Marshall (MH) și Republica Palau (PW).

Procesul de acordare a statalității pentru teritoriile SUA urmează procedura prevăzută de Articolul IV, Secțiunea 3, Clauza 1 din Constituția Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Admission_to_the_Union

De altfel, Puerto Rico a organizat mai multe referendumuri pentru statalitate (ultimul fiind în 2017), dar fără succes. https://en.wikipedia.org/wiki/Statehood_movement_in_Puerto_Rico

Unii critici se opun ideii de a se admite noi state-membre în federaţia americană din diferite motive: suprafeţele şi populațiile reduse ale teritoriilor; posibila inversare a controlului puterii în Congresul SUA; în fine, datoria imensă la bugetul federal a unor teritorii.

Soluții se pot însă găsi, cu voinţă politică: reunirea a două sau a mai multor teritorii în state mai mari (de exemplu, Insulele din Pacific într-un stat şi Insulele din Marea Caraibelor în alt stat); ajustarea unor locuri din Congres între statele existente și cele recent admise; în fine, crearea de oferte bipartizane pentru problemele legate de datoriile de la buget, aplicate de la caz la caz.

O mișcare de largă inspirație, pe care o numim STATALITATEA PENTRU TERITORIILE SUA, venită de la nivelul executivului (Preşedinte), în colaborare cu omologul legislativ (Congresul), este mult-așteptată pentru a comasa și canaliza energiile și resursele de la nivel local, în vederea îndeplinirii acestui ideal nobil și vizionar.

Dacă este implementat și realizat în mod corespunzător, acest proiect de țară sau plan național este capabil să asigure un loc peren în istorie pentru inițiatorii săi. În final, Statalitatea pentru Teritoriile SUA reprezintă o șansă istorică şi ea își poate găsi inițierea firească în cadrul deja popularului concept "Să facem America (mai) mare din nou". http://www.tmealf.com/4x6/Territories+.jpg

De data aceasta la propriu, adică literalmente.

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

Versiuni ale articolului au fost publicate în revistele PUERTO RICO MONITOR, http://puertoricomonitor.blogspot.com/2016/05/statehood-for-us-territories-historical.html CARIBBEAN NEWS NOW!, http://www.caribbeannewsnow.com/topstory-Commentary%3A-Statehood-for-US-territories%3A-A-new-parameter-for-our-national-policy-30444.html MARIANAS VARIETY http://www.mvariety.com/cnmi/cnmi-news/editorials/103002-opinion-statehood-for-the-us-territories-a-new-country-project şi INTELLECTUAL CONSERVATIVE. http://www.intellectualconservative.com/tiberiu-dianu-statehood-for-the-u-s-territories/

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică şi societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu

HAPPY MOTHER'S DAY !

on the bank of spring

i asked a little girl about her mother.
she was drawing me the sun and a flower. She knew the waves would wipe out both, the sun and the flower.
then she put her small palms in front of the sea,
and the sea bent over like a gentle dog.

sun, flower, and Mom are there since

forever

La Multi Ani, Israel !

 

Grădina

 
Între sare și sânge,
Pietrele nu dorm,
Marea statică și mult înaltă în sclipiri.
– Ne așezăm prieteni și vecini, la Tel Aviv
nu ne-am văzut de ani.
Curge vinul în pahare, vertical e timpul și nu ne iartă,
evreica din clasa de liceu,
totul e o repetiție de povești, și nu de dăm seama decât târziu, că a trecut noaptea și viața tot vorbind.
Ne trezim și dacă nu ne trezim,
Leandrul, măslinul și chiar smochinul gârbovit înfioară primavara ca pe o făptură venită de la țara ce și-a lăsat încălțările afară,
Grădina ia locul deșertului,
si nu seceta ne învinge,
Pietrele timpului
între sare și sânge
ne vestesc Israelul.