Inainte de furtuni

Anii petrecuti in Florida, trecerea prin multe uragane m-au transformat intr-un fel de robot ale carui emotii s-au risipit.
Cineva m-a intrebat:
-Nu ti-e frica ?
-Frica de ce ?
Natura devine din ce ince mai neprietenoasa cu noi.
In 2005 in acelasi sfarsit de octombrie am trait lovitura uraganului Wilma. In aceasta perioada sezonul uraganelor e pe sfarsite. Anormalul pare normal.
In Florida am impachetat de atatea ori cartile, actele si cele putine lucruri de valoare inainte de furtuna. Contrar starii de urgenta am refuzat sa merg la adapost si am ramas in casa. Cu drag imi vin in minte peste zece zile petrecute alaturi de mai tinerii mei prieteni Cezar, Filip si altii. Era si gazda mea Ana.
Ca intr-o izolare demna de lumea celor o mie si una de nopti am profitat de zilele si noptile in a nu face nimic si sa petrecem.
Bere, dans si a nu privi dincolo de geamurile ingreunate de furtuna.
Ce altceva am putea face ?
Sa cadem in genunchi ?
Si astazi ma gasesc intr-o situatie similara cu gazdele mele din Virginia. Am pregatit mancare rece, sticle cu apa si lanternele in cazul pierderii curentului.
Suntem la al doilea exercitiu de furtuni. In iulie am mai parcurs o saptamana fara curent in urma unei alte conflagratii tropicale.
Sub acelasi acoperis inchinam un pahar si nu refuzam ideea ca poate exista o cale regala.
Am scapta in viata de tot felul de rele. Daca as fi la Sibiu as canta cu Dan, cu cei apropiati un un pasaj folcloric :
"Dara lupii nu-s nebuni
Sa manance oameni buni,
Dara lupii nu-s turbeti
Sa manance oameni beti ."