Nu sunt un fan al politicienilor bine ancorati in societatea
postdecembrista tocmai pentru abaterile de la misiunea lor de a servi
interesele alegatorilor, ale poporului. Rotatia partidelor s-a identificat cu un
tavalug nociv aducand Romania
pe un loc mediocru pe plan international.
Tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase acapareaza
spatiul mediatic: pentru unii fostul premier devine un erou, pentru altii un
subiect de satisfactie.
Si intr-un caz si in altul devierile de la normal ne claseaza
si mai mult intr-un panopliu rusinos in Europa cea noua.
Orice sinucidere comporta un sentiment extrem.
Nu sunt in masura sa emit judecati pe teme juridice, insa
inclin sa cred ca starea de coruptie generala, imbogatirea rapida a multor
demintari si instituirea unei noi oligarhii asezate in limuzine cu geamuri
fumurii aduc si victime, ca in cazul luptelor dintre clanurile mafiote din
perioada new-yorkeza. Urmarind dezbaterea televizata din 2004 si conflictul
dintre cei doi titani Nastase si Basescu aveam sa anticipez multe dintre episoadele de dupa rezultatul
alegerilor.
Pensionarii, taranii redusi sa traiasca din agricultura de
subzistenta, bancile devalizate, escrocheriile bancare, si atatea altele sunt
efectele guvernarii incoerente.
Cu ce am gresit noi, romanii stabiliti in afara tarii, sa
fim categorisiti, confundati cu o lume necivilizata, criminala ?
In demnitatea sa acuzatul ar fi putut alege cei doi ani de
condamnare ca toti ceilalti infractori. Diferenta e ca legea ar trebui sa se
aplice in mod diferit, in functie de rangul politic ?
Nu ma bucur, nu imi face placere sa assist la incercarea lui
Adtian Nastase de a se sinucide. Nu incerc nicio bucurie, nicio scandare a
victoriei de razbunare.
Cred ca iesirile salbatice ale unor demnitari, ziaristi,
cetateni si jubilarea caderii celuilalt ne amintesc de peliculele “mortal
combat”- spectacol nedemn de o societatea europeana moderna.
No comments:
Post a Comment